Circuitul Pesterilor in Muntii Apuseni

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Circuitul Pesterilor in Muntii Apuseni.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Luca Gh.

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Turism

Extras din document

Alba Iulia – Scărişoara – Sigheştel (Peştera Măgura) - DN75 - Chişcău (Peştera Urşilor) – Beiuş-Meziad-Beiuş-Pietroasa-Boga-Cabana Cetăţile Ponorului – Circuitul Galbenei (Izbucul Galbenei-peşteri-cascada-defileul)-peştera Focul Viu- Piatra Galbenă - Cetăţile Ponorului de la balcoane-Peştera Caput -Cabana Cetăţile Ponorului - Boga – Pietroasa – Sudrigiu- Deva-Hunedoara –Călan-Ludeştii de Sus -Grădiştea de Munte-Sarmisegetuza - Grădiştea de Munte-Orăştie-Alba Iulia

Durata tur: 4 zile

Număr persoane: 2

Auto utilizat : jeep

Ziua I – Alba Iulia – Scărişoara – Sighiştel – Sudrigiu - Chişcău

Ora 6 am: plecare din Alba Iulia de la pensiunea Albac către Scărişoara pe DN74, respectiv DN75.

Obiective întâlnite pe traseu şi descrieri facute pentru a face drumul cât mai plăcut:

-ramificaţie spre dreapta spre Şard (1km) sat – zonă viticolă, cetate săsească din sec XV, biserică reformata (sex XIV), casa Esterhazy în stilul renaşterii târzii, urmat de Ighiu (4km) – podgorii, biserică reformata sec XIII şi de aici, pe stânga, satul Ighiel (4km) cu acces la M-ţii Trascăului la Iezerul Ighiel (925m) şi la peştera Bisericuţa, iar de la Ighiu, pe dreapta, satul Bucerdea Vinoasă (2km) sat renumit pentru podgoriile sale si pivniţele vechi (anul 1784).

Revenim la drumul principal cu descrierea, întâlnind următoarea ramificaţie pe dreapta:

-satul Ampoiţa(4km) este o aşezare pitorească pe valea Ampoiţei – în apropiere se găsesc Cheile Ampoiţei şi Calcarele de la Ampoiţa (monument al naturii) şi Poiana cu Narcise.

-ramificaţie la stânga de la DN74 – satul Tăuţi –în acest sat se găsesc resturi de construcţii romane (pe dealul Boului), ruinele unei cetăţi medievale din sec XIII-XVI cât şi calcare fosilifere la puctul Piatra Corbului

Revenind cu descrierea pe DN74 întâlnim satul Presaca Ampoiului (26km) cu monumentul comemorativ ridicat in cinstea eroilor din revoluţia de la 1848. La km 28 este satul Feneş, aşezat la confluenţa pârâului omonim cu Ampoiul – de aici există acces spre Cheile Caprei (5km) şi peştera Dâmbău (3-4ore). La km 28 satul Pătrângeni cu acces spre cheile Cibului (5km) si cele de la Bâcaia şi Mada. La km 36 trecem prin Zlatna, fost oraş minier. La km 43 trecem prin satul Izvorul Ampoiului urmând apoi un traseu foarte pitoresc pe valea Ampoiului până la Abrud. La km 59 în dreptul satului Cerbu se face o ramificaţie spre dreapta către Bucium, descriu în continuare ptr turiştii din autocar continuându-ne drumul pe DN74..

-la 8km pe ramificaţie se găseşte satul Bucium, care este o aşezare minieră străveche, localnicii participând la răscoala din 1784 şi la revoluţia din 1848; aici a fost arestată Ecaterina Varga, numita şi Doamna Moţilor, luptătoare pentru drepturile moţilor; în zona întilnim un port popular ornamentat cu o remarcabilă fineţe – tot din sat avem acces către 2 rezervaţii geologice de bazalt Detunata Goală şi Detunata Flocoasă.

-Oraşul Abrud: a fost atestat in 1427 ca oraş reprezentând un al doilea centru important al Ţării Moţilor alături de Câmpeni; de-a lungul istoriei au avut loc numeroase răscoale 1727, 1784 sub conducerea Horia, Cloşca şi Crişan împotriva Imperiului Austro-Ungar; a fost centru de rezistenţă la revoluţia din 1848, iar în 1849 aici a avut loc întrevederea dintre Nicolae Bălcescu şi Avram Iancu în scopul de a realiza o împăcare cu conducătorul revoluţionarilor unguri. În timpul perioadei comuniste în Abrud a fost dezvoltată industria minieră, mobilă şi industria locală. Aici putem vedea casa (în prezent muzeu cu documente referitoare la istoria oraşului) în care s-au întâlnit la 1849 N. Bălcescu şi A. Iancu, casă care a aparţinut lui A. Ciura.

Trecem prin satul Gura Roşia de unde se face o ramificaţie spre dreapta pe care o descriu mai jos:

-ramificaţia duce la satul Roşia Montană (7km), comună aşezată pe un pârâu cu apa roşie (oxizi de fier) - este o străveche exploatare auriferă (2500 ani) cu vestigii din perioada antică – romanii o numeau Alburnus Major. Astăzi este subiect de dispută între diversele mari puteri ale lumii care doresc să concesioneze terenul pentru exploatare, dispută care ne dorim să nu aibă nici un rezultat, pentru că vorbim despre moşteniri străvechi care sunt numai ale poporului român şi în plus nu dorim distrugerea vestigiilor romane şi nici a ecosistemului existent în zonă.

-Oraşul Câmpeni – menţionat documentar in sec XVI, iar în a doua jumătate a sec XVIII dobândeşte rangul de târg. Abundă în evenimente istorice - în 1784 Horia a rostit aici o chemare la răscoală – în sec XVIII aici se înfiintează o şcoala românească unde a învăţat Avram Iancu, unul din conducătorii revoluţiei româneşti din Transilvania de la 1848. În timpul comunismului, oraşul cunoaşte o oarecare dezvoltare economică şi socială – industrie textilă, prelucrare lemn – în fiecare an aici se desfăşoară un festival de muzică populară românească.

-ieşim din Câmpeni şi ne continuăm drumul pe DN75; pe partea stânga apare ramificaţie spre Vidra(11km) cu rezervaţia geologică Dealul cu Melci, localitatea Avram Iancu (18km) unde s a născut revoluţionarul de care am vorbit mai sus , drumul având access către muntele Găina unde anul se desfăşoară o sărbătoare străveche Târgul de Fete.

Revenim cu descrierea pe DN75, trecem prin localitatea Albac, unde s-a născut Horia(1730-1785), conducătorul răscoalei din 1784 unde vedem şi bustul acestuia (realizat în 1967)

Ora 8.10 ajungem la Scărişoar a sat, intrăm pe drumul forestier ce duce către peşteră – ajungem în apropiere – de acolo continuăm traseul pe jos - la ora 9.30 suntem la peşteră. Mai jos este o scurtă descriere a peşterii însoţită de foto:

Punctul roşu ne conduce de la fosta cabană Scărişoara la cea mai mare peşteră cu gheaţă din România, situată la altitudinea de 1165 m éi cu vârsta de peste 3.000 de ani. Lungimea peşterii este de 720 m, iar adâncimea de 105 m. Blocul de gheaţă are un volum de 75 000 m³ şi o grosime de peste 15 m. Accesul se face printr-un aven cu diametrul de 60 m şi adîncimea de 48 m. La baza avenului se găseşte poarta propriu-zisă a peşterii, în spatele căreia se află "Biserica" de unde se deschide o galerie care după 68 m ajunge la Rezervaţia Mare a peşterii. Catedrala, este lipsită de gheaţă, la fel ca şi Rezervaţia Mică unde se găseşte Palatul Sânzianei frumos concreţionat. Rezervaţia Mică de fapt se sitază la picioarele unui perete vertical de gheata înalt de 15m, iar spre Rezervatia Mare coboara un perete tot din gheaţă dar inclinat, lung de 20m şi prelungit cu o galerie, care coboara în pantă accentuată până la adîncimea maximă de 105m a peşterii. Această galerie cu limbi de gheaţă şi cu multe cocreţiuni a fost numită Galeria Maxim Pop.

Ora 12 suntem în sat înapoi luăm prânzul la pensiunea Mioara.

Ora 13.30 ne continuăm traseul pe DN75 spre Sighiştel.

Pe traseu remarcăm:

-Satul Gârda de Sus cu biserică din lemn, satul Arieşeni cu multe pensiuni rurale, biserică din lemn, satul Băiţa – sărbătoarea Nedeea în ultima zi din septembrie; după ce ieşim din Fânaţe, intrăm pe ramificaţia spre dreapta spre satul Sighişel (2km)pentru o scurtă incursiune spre câteva din peşterile din zonă.

La ora 14.20 Sighiştel oprim si ne continuăm incursiunea pe jos, ajutaţi şi de către un ghid specializat , vizitând valea Sighişelului şi o mică parte din cele 200 de peşteri de aici:

-Peştera din Dealul Cornii – mică, frumoasă, monument al naturii ;

- Peştera Corbasca – peştera fosilă cu galerii însumând 240m lungime – intrarea joasă (2m înălţime/5m lăţime), semicirculară – culoar (N-S) – săli ornamentate – Sala cu Lacul de Cristal – Complexul Estic – Culoarul Sudic (toate frumos ornamentate)

Fisiere in arhiva (1):

  • Circuitul Pesterilor in Muntii Apuseni.doc