Cultură și Turism

1. Păstrarea şi protecţia patrimoniului cultural

Pe teritoriul ţării au fost identificate circa 15 mii de monumente din diverse epoci istorice şi care acoperă un palmares întreg de civilizaţii care s-au perindat pe pămînturile ţării noastre. Din ele doar 5698 de monumente sînt incluse în registrul monumentelor istorice ocrotite de stat şi beneficiază de statutul de monument protejat.

Patrimoniul cultural mobil este deţinut de către 66 de muzee din ţară, din care 5 muzee şi 7 filiale sînt subordonate organelor administraţiei publice locale. Acest patrimoniu constituie 673141 piese de patrimoniu ce ţin de istoria şi cultura naţională şi cea universală. Spaţiile expoziţionale ale muzeelor constituie 29 396 m.p., iar depozitele de păstrare a colecţiilor – 8447 m.p. Cele mai valoroase colecţii de arheologie, etnografie, artă plastică, natură sînt deţinute de către muzeele de rang naţional şi de cele judeţene din Soroca, Edineţ, Cahul, Orhei, Ungheni, Comrat ş.a.

Cadrul legislativ

- Convenţia Culturală europeană din 19 decembrie 1954, în vigoare pentru Republica Moldova din 24 mai 1994;

- Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural din 1972, în vigoare pentru Republica Moldova din 05.07.2002;

- Legea culturii Nr.413-XIV din 27.05.1999;

- Legea privind protecţia monumentelor istorice nr. 1530-XII din 22 iunie 1993;

- Registrul monumentelor istorice ocrotite de stat, Legea nr. 1531-XII din 23 iunie 1993;

- Legea cu privire la activitatea editorială Nr.939-XIV din 20.04.2000;

- Legea cu privire la biblioteci Nr.286-XIII din 16.11.94;

- Legea cu privire la muzee Nr. 1596-XV din 27.12.2002;

- Legea privind fondul arhivistic de stat Nr.880-XII din 22.01.92;

- Legea audiovizualului Nr.603-XIII din 03.10.95.

Protecţia patrimoniului cultural este reflectat într-un şir de Regulamente aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1111, din 11.09. 2003:

- Regulamentul privind Registrul de stat al patrimoniului cultural mobil;

- Regulamentul-tip de organizare şi funcţionare a muzeului naţional;

- Regulamentul privind evidenţa şi conservarea patrimoniului cultural mobil.

Cadrul legislativ în domeniul protecţiei şi păstrării patrimoniului cultural al ţării asigură un modest suport calitativ în evoluarea domeniului respectiv. Legislaţia defineşte clar cine sînt responsabilii de promovarea politicilor culturale şi de protecţie a patrimoniului cultural. Mai sînt specificate activităţile ce se referă la asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare, extinderea bazei materiale, folosirea şi accesul la monumente pentru diverse investigaţii, în procesul de instruire şi propagare. Un neajuns îl reprezintă faptul că legislaţia respectivă nu este respectată, lipsind instrumentele adecvate de control şi supraveghere a activităţii organelor responsabile. Deşi a fost semnat un şir de tratate internaţionale, ele încă nu au fost ratificate de Parlament. Ratificarea acestor convenţii ar mări responsabilitatea păstrării patrimoniului ţării în faţa comunităţii internaţionale.

Cadrul legislativ reglementează patrimoniul cultural al ţării ca pe un corp amorf şi nu dinamic. Lipsesc prevederile de revalorificare a patrimoniului cultural, a importanţei acestuia pentru economia ţării şi pentru fondul axiologic al populaţiei. Lipsesc măsurile de încurajare a investiţilor în domeniul respectiv şi un fond de cultură care ar îngloba resurse financiare din diferite sponsorizări pentru a susţine activitatea de păstrare şi valorificare a patrimoniului cultural.

Cadrul instituţional

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova este gestionat de către Ministerul Culturii care este principalul organ public de realizare a politicilor culturale. În cadrul ministerului problemele ce ţin de evidenţa, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural sînt coordonate de Direcţia Patrimoniu Cultural şi Restaurări şi Direcţia Arte Plastice. Ele sînt responsabile de vestigiile istorice, de patrimoniul arhitectural, de întreaga activitate ce ţine de protecţia patrimoniul cultural naţional imobil şi mobil, supraveghează respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul respectiv, gestionează arhivele şi registrele care se referă la procesul de protecţie a monumentelor.

De asemenea, direcţiile respective perfectează programele de stat privind protecţia monumentelor, organizarea studiului impactului transformărilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului asupra monumentelor de arheologie, supraveghează săpăturile arheologice.

În scopul asigurării desfăşurării procesului de protecţie a patrimoniului cultural, pe lîngă Ministerul Culturii mai activează un şir de structuri specializate, cu împuterniciri consultative formate din specialişti din domeniu: Comisia metodico-ştiinţifică pentru studierea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice; Comisia arheologică; Comisia pentru expertiza şi achiziţionarea operelor de artă pentru completarea colecţiilor de stat; Consiliul pentru evaluarea ţinutei artistice a creaţiilor monumentale şi monumental-decorative.

Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat, conform legii, de Parlament, de consilii raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale.

Dreptul de a dispune de monumente sub formă de bunuri mobile este exercitat, respectiv, de către Guvern şi primării.

Parlamentul trebuie să elaboreze politici de stat în domeniul protecţiei monumentelor, a cadrului juridic inerent unei protecţii cît mai eficiente a moştenirii culturale.

Guvernul întocmeşte Registrul monumentelor ocrotite de stat, a programele de conservare, restaurare şi punere în valoare a acestor monumente, de finanţare a programelor respective de la bugetul de stat şi prin atragerea surselor extrabugetare. Pentru a ameliora protecţia patrimoniului cultural, Ministerul Culturii a creat Fondul extrabugetar pentru susţinerea activităţilor de protecţie a patrimoniului cultural care urmează a fi completat cu surse acumulate din alte activităţi.

Cadrul instituţional este suficient pentru a supraveghea şi monitoriza protecţia patrimoniului cultural, dar insuficient în ceea ce priveşte promovarea valorificării culturale a patrimoniului naţional. Din păcate, din lipsa resurselor financiare structurile respective nu au nici mijloace suficiente şi nici motivaţie pentru a promova patrimoniului cultural. Lipsa unui dialog între Ministerul Culturii şi alte organe de stat, precum şi cu organizaţiile non-guvernamentale de profil împiedică dezvoltarea domeniului respectiv.

În contextul integrării europene, instituţiile responsabile de dezvoltarea acestui domeniu sînt insuficiente.

Probleme existente

Cea mai importantă problemă este cea legată de finanţarea culturii, în general, şi a patrimoniului cultural existent, în special. Din această cauză o mulţime de monumente sînt pe cale de dispariţie, afectînd extrem de grav cultura naţională şi trecutul material al poporului nostru. Alte probleme legate nemijlocit de acest domeniu sînt:

- bugetul simbolic al Ministerului Culturii;

- lipsa investiţiilor în instituţiile de cultură;

- lipsa unei legi care ar încuraja sponsorizarea şi donaţiile individuale (mai exact, legea existentă este strict prohibitivă);

- lipsa unei politici fiscale în domeniul protecţiei patrimoniul cultural şi a oamenilor de cultură în perioada economiei de piaţă;

- lipsa unei politici culturale a statului privind protejarea patrimoniului cultural;

- lipsa unei politici care ar facilita folosirea vechilor tehnici de construcţie şi a meşteşugurilor în cadrul construcţiilor noi, mai ales în zonele rurale;

- lipsa unui mecanism de îmbunătăţire a statutului social al celor care sînt antrenaţi în activitatea culturală şi al celor care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural;

- dezinteresul oamenilor de cultură şi de stat în a susţine trecutul material al Republicii Moldova;

- pasivitatea instituţiilor de cultură în ceea ce priveşte implicarea şi participarea lor lal programele europene de dezvoltare culturală;

- numărul mic al ONG-urilor de profil;

- pasivitatea participării la programele culturale regionale europene de susţinere a patrimoniului cultural naţional.