Curtea Europeană de Conturi

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei: Curtea Europeană de Conturi, instituită în 1977, verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE.

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.

Curtea de conturi este compusă de un cetățean pentru fiecare stat membru, numit de Consiliul Uniunii Europene cu un mandat de șase ani, care poate fi înnoit. Din 1 ianuarie, 2007 Curtea este compusă din 28 de membri; din motive de eficiență,

Curtea poate institui secțiuni în interiorul ei, cu un număr redus de membri, pentru a adopta anumite categorii de relații și păreri. Membrii își desemnează președintele Curții, care rămâne în post timp de trei ani.

Scopul lucrării cercetate: este de a analiza Curtea Europeană de Conturi și impactul acestuia asupra UE.

Obiectivele lucrării cercetate pentru îndeplinirea scopului propus: ținându-se cont de scopul general, putem formula următoarele obiective:

- Analiza resurselor financiare a UE

- Identificarea principalelor sarcini a Curții Europene de Conturi

- Evidentierea obiectivelor strategice ale Curții pentru perioada 2018-2020

Metodologia de cercetare: am folosit următoarele metode de cercetare: analiza sistematică care mi-a permis să evidențiez care sunt principalele sarcini a Curții Europene de Conturi și să identific care sunt formele de audit. De asemenea am apelat la site-ul oficial al Curții Europene de Conturi, la observații, interviuri la lucrările cercetătorilor consacrați în domeniu.

Cuvinte - cheie: UE, venituri, Parlamentul European, cheltuieli, creșterea economică, Curtea de Conturi, administrație, resurse, audit, dezvoltare, contribuabili europeni.

CAPITOLUL I. ANALIZA SISTEMATICĂ A ISTORIEI ȘI FONDURILOR CURȚII EUROPENE DE CONTURI

1.1 Istoria Curții Europene de Conturi

Curtea Europeană de conturi a fost înființată prin Tratatul de revizuire a dispozițiilor bugetare, semnat la Bruxelles in 22 iulie 1975 și intrat în vigoare la 1 iunie 1977. Anterior, atribuțiile de control financiar erau exercitate astfel: in CECO, potrivit Tratatului de la Paris (18 aprilie 1951, intrat in vigoare la 25 iulie 1952), de către comisarii pentru conturi, iar in CEE si CEEA, potrivit Tratatelor de la Roma (25 martie 1957), de către Comisia de control.

Prin Tratatul de fuziune, numit și „Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice pentru Comunitatile Europene”, semnat la 8 aprilie 1965 și întrat în vigoare la 1 iulie 1967, Comisia de Control a devenit organ de control contabil comun celor trei Comunități. Atribuțiile Comisiei de Control au fost preluate în 1967 de către Curtea de Conturi.

Prin Tratatul de la Maastricht, semnat în 7 februarie 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, Curtea de Conturi a dobândit statutul de instituție comunitară. Pană la această dată, Curtea de Conturi a funcționat ca un organ comunitar complementar, cu caracter tehnic, deși, în fapt, statutul său era apropiat de acela al Curții de Justiție a Comunităților Europene. Dobândind statutul de instituție comunitară, Curtea de Conturi a primit și instrumente juridice suplimentare pentru exercitarea atribuțiilor sale.

1.2 Fondurile Uniunii Europene

Uniunea Europeană își finanțează politicile prin intermediul bugetului său. Bugetul Uniunii Europene și politicile pe care acesta le sprijină constituie principalul obiect al activității de audit desfășurate de Curtea de Conturi Europeană.

Prin bugetul său, UE urmărește să promoveze creșterea economică și prosperitatea, prezervând în același timp patrimoniul social, cultural și natural al Europei. UE acordă de asemenea sprijin țărilor în curs de dezvoltare.

Cheltuielile anuale ale Uniunii Europene reprezintă aproximativ 1 % din bogăția economică a UE (VNB - venitul național brut). În comparație, cheltuielile publice din cele 28 de state membre ale UE variază între 40 % și 60 % din VNB.

Plafoanele pentru cheltuielile UE aferente unor domenii largi de politici sunt stabilite în cadrul unor planuri care acoperă perioade de șapte ani și care sunt cunoscute sub denumirea de „cadre financiare multianuale”. Statele membre ale UE decid în unanimitate asupra cadrului financiar multianual, după aprobarea Parlamentului European. Cheltuielile se efectuează în cadrul următoarelor rubrici: