Extras din referat
Teritoriul judetului Tulcea este cel mai vechi si cel mai complex dintre tinuturile de podis ale tarii noastre.
Cu toate ca in altitudine se mentine doar intre 100 m in partea centrala si 467 m in virful cel mai inalt din nord, prezinta o alcatuire geologica variata de la formatiunile considerate printre cele mai vechi ale scoartei terestre - sisturile verzi, care dateaza de la inceputul paleozoicului, pana la formatiunile neogene si loessul cuaternar care le acopera pe toate celelalte.
Suprafata judetului cuprinde doua unitati fizica-geografice, bine delimitate: Horstul dobrogean si Delta Dunarii.
Horstul dobrogean, constituie un rest al cutarilor hercinico-kimerice si caracterizeaza ca un relief tipic de platou, avand ca elemente caracteristice: Muntii Macinului, Podisul Niculitel, Podisul Babadagului, Podisul Casimcei si Dealurile Tulcei.
Muntii Macinului formati din roci sedimentare paleozoice, cu crestele ascutite: Pricopan (467 m - inaltimea maxima la Greci), si dealurile Turcoaia, Piatra Rosie, Priopcea - Carcaliu. Pe versantul oriental al Muntilor Macinului, in zona de padure - Luncavita, se afla rezervatia forestiera Valea Fagilor, care pastreaza pe circa 2 hectare un faget - relict tertiar, adevarata curiozitate stiintifica a Dobrogei de Nord.
Podisul Niculitel si Dealurile Tulcei - formatiuni sedimentare si diabaze, cu inaltimi de 200-350 m in zona Isaccea-Niculitel. (Dealul Bujorilor - 352 m) si muntii izolati din jurul Tulcei (dealurile Consul si Somova), dealurile calcaroase din imprejurimile tulcei cu inaltimi ce nu depasesc 200 m
Podisul Babadagului, sedimentare predominant cretacica, cu inaltimi cuprinse intre 100-400m.
Podisul Casimcei constituit din sisturi verzi reprezentand astazi o vasta regiune prepaleozoica peneplenizata, cu inaltimi intre 300-400 m (Dealul Mare 300, Cioplan 369 m, Sacar 333 m, Altin-Tepe 319).
Horstul Dobrogean, se prezinta ca un platou tipic, ce determina existenta a 3 zone biogeografice (stepa, silvostepa si padurea). Fondul stepei este unitatea biogeografica cea mai tipica a judetului. Silvostepa si padurile se dezvolta pe portiuni mai restranse.
Cea de-a doua unitate fizico-geografica a judetului Tulcea, Delta Dunarii este o campie aluvionara in plina evolutie si reprezinta cel mai tanar relief de acumulare din tara noastra la aparitia caruia au participat si participa in egala masura fluviul si marea.
Turismul in judetul Tulcea
Judetul Tucea este prin excelenta o zona turistica. Frumusetea si diversitatea peisajului, bogatia si varietatea vestigiilor arheologice si a monumentelor istorice dau unicitate judetului.
Tulcea, resedinta administrativa a acestui judet, este numita si Poarta Deltei Dunarii. Aici Dunarea se divide in trei ramuri formand un pamant magic, Delta Dunarii.
Rute turistice sunt spre Macin, Garvan si Isaccea, regiunea fiind cunoscuta pentru peisajele pitoresti, insa cele mai importante rute turistice raman cele din Delta, regat al apelor si al insulelor plutitoare, un adevarat paradis al pescarilor si vanatorilor, paradisul pasarilor si al al florei formand un peissaj unic.
Desi in lume se mai gasesc peste 300 de asemenea rezervatii (in Romania inca doua rezervatii in zona montana-Retezat si Pietrosul), Rezervatia Biosfera Delta Dunarii cu sediul la Tulcea, este a treia ca imporatanta ecologica din lume. In acest sanctuar al naturii care contine lacuri (peste 400), insule plutitoare de trestie (19,5kmp), “paduri” de trestie (peste 1.800.000 ha, cea mai mare intindere stufaris din lume) si paduri de salcii, paradisul pasarilor migratoare revenite din toata Europa si de pe alte continente.
De asemenea, in Delta Dunarii, in sutele de plauri, canale (2025 kmp de apa) traiesc peste 133 de specii de pesti, unele dintre acestea fiind in permanenta expansiune (crap, platica) altele fiind in regresiune ( stiuca, linul care nu sunt rezistente la poluare).
Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.Aceasta a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie a biosferei.
Geografie
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafaţă de 2540 km².Ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.
Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².
Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.
Geologie
Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.
Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii de tufuri vitroclastice.
Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ş.a., ce conţin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ş.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ş.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis ş.a.).
Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula ş.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ş.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conţin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.
Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenuşii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis şi nisipuri cu intercalaţii de argile, ce conţin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.
Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă şi fluvio-lacustră.
Geomorfologie
Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00” lat. N şi 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma Mării Neagre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Delta Dunarii.doc