Dezvoltarea Turismului în România și Impactul Său Asupra Mediului

Afirmaţia “ România este o ţară cu vocaţie turistică” se bazează şi este argumentată de diversitatea peisageră, curiozităţile naturale, bogăţia şi originalitatea valorilor cultural-istorice, ospitalitatea tradiţională a poporului român.

Litoralul Mării Negre, Delta Dunării, Defileul Dunării la Cazane, zona carstică a Munţilor Apuseni, zona colinară a Carpaţilor, Vulcanii Noroioşi şi Focurile Vii din zona Berca-Policiori, sunt doar câteva din resursele turistice ale României care motivează o circulaţie turistică internă şi internaţională. Pe lângă peisajele minunate şi pitoreşti ale României, turiştii au posibilitatea să admire valorile cultural- istorice specific româneşti, rare sau chiar unice în lume: mănăstiri cu picturi exterioare din nordul Moldovei, mănăstiri vâlcene, culele olteneşti, siturile istorice de la Cuculeni, Hamangia, Sarmisegetuza, sculpturile în lemn din Maramureş, Bucovina sau Vrancea. Turiştii, cei români şi cei străini, au ocazia să descopere civilizaţia străveche, cultura originală, arta populară rafinată.

Aceste valori ale patrimoniului cultural şi natural românesc sunt încă supuse degradării datorită unor activităţi economice şi turistice desfăşurate necontrolat cu efecte nedorite asupra potenţialului turistic al ţării.

Contribuţia turismului la protejarea mediului în cadrul organizaţiei Eco world

În România există numeroase organizaţii care contribuie la protejerea mediului iar Organizaţia Eco World este una dintre ele. Pentru protejarea mediului şi promovarea turismului sunt necesare: controlul circulaţiei turistice, educaţia turiştilor, completarea pachetului legislativ de referinţă în domeniu, practicrea unor forme ecologice de turism.

În zilele noastre, este necesară protejarea şi conservarea ecosistemelor naturale şi a valorilor culturale şi istorice, crearea condiţiilor de valorificare turistică superioară a acestora, în beneficial generaţiilor prezente şi viitoare.

Încă din 1905 au apărut o mulţime de preocupări cu privire la protejarea mediului, în 1930 înfiinţându-se prima comisie a Monumentelor Naturii, promotoare a numeroase studii de specialitate şi activităţi de protejare a naturii.

Anul 1935 a fost anul înfiinţării Parcului Naţional Retezat, azi inclus în reţeaua mondială a Rezervaţiilor Biosferei.

România este singura ţară din Europa care concentrează un număr de cinci zone de vegetaţie din cele unsprezece existente pe acest continent. Acest impresionant patrimoniu natural trebuie urgent conservat deoarece el este comoara României.

Revoluţia din decembrie 1989 a făcut posibilă apariţia unor societăţi silvice cre vor avea o importanţă deosebită în constituirea parcurilor naţionale române. Astfel, la iniţiativa cercetărilor silvice a fost emis Ordinul Ministerului Mediului, prin care doisprezece teritorii forestiere au fost recunoscute drept Parcuri Naţionale; Rodna, Călimani, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmani, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Retezat, Domogled-Valea Cernei, Semenic-Cheile Caraşului, Cheile Nerei, Apuseni.

În 1990, s-a stabilit pentru prima dată limitele fixe ale Parcurilor Naţionale, avându-se în vedere zona Rezervaţiilor integrale şi zona Tampon a fiecărui Parc Naţional.

După 1991, încep să se desfăşoare seminarii ecologice cu tema “Parcuri Naţionale”, cu participare internaţională. În cadrul acestora, specialiştii europeni în domeniul protecţiei mediului subliniază faptul că Parcurile Naţionale române sunt considerate esenţiale pentru Europa şi constituie ultima barieră vie în calea aridizării continentului.

Azi există circa 850 zone naturale protejate în România, reprezentând 4,8% din teritoriul ţării. Toate zonele protejate din România ocrotesc eşantioanele representative din ecosistemul natural, formaţiuni geomorfologice deosebite sau cu caracter unicat, asociaţii vegetale de interes ştiinţific, peisaje aparte.

Dintre zonele protejate, cea mai reprezentativă pentru România este Delta Dunării. Delta a fost declarată “Rezervaţia Biosferei”, prin Legea 82/1993, valoarea acesteia fiind recunoscută şi prin includerea a peste jumătate din suprafaţa acesteia în “Lista Patrimoniului Mondial Cultural”. Acest document elaborat de Comitetul Patrimoniului Mondial urmăreşte protejarea împotriva activităţilor umane cu efecte distructive a zonelor cu valoare incontestabilă pentru umanitate.

Reputaţia turistică a Deltei Dunării este datorată varietăţii şi originalităţii peisajului şi cadrului natural, bogăţiei şi valorii cinegetice a faunei, a numeroaselor specii de plante, unele fiind chiar unice în întreaga Europă. Delta Dunării favorizează dezvoltarea şi promovarea a numeroase forme de turism; turism de sejur, specializat, turism pentru tineret, turism rural, cură heliomarină.