Dezvoltarea turismului rural și ecologic în județul Maramureș

,,Toti romanii au pogorat din Maramures, spunea undeva Eminescu, pecetluind un adevar cu aer de legenda si totodata de realitate concreta. Maramuresul este altfel o cetate naturala, un simbol al rezistentei, continuitatii si demnitatii, un palladium al romanismului originar, care a ridicat blazonul nobletei sub forma de munti numiti cu stravechi nume.”

Citat: Acad. MIHAI CIMPOI

Judetul Maramures este situat in Nordul

tarii, invecinat cu judetul Satu Mare, Salaj, Cluj, Bistrita-Nasaud si Suceava, este delimitat la Nord de frontiera de stat cu Ucraina. Are o suprafata de 6304kmp(2,6% din suprafata tarii), o populatie de cca 511.000 loc si un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic: zona montana apartinând Carpatilor Orientali, aceasta zona reprezinta 43%, zona colinara (dealuri, podisuri si piemonturi) circa 30%, iar zona joasa (depresiuni, lunci si terase) restul de 27% din suprafata judetului. Principalele unitati montane sunt: Muntii Rodnei (cei mai înalti), Muntii Maramuresului si lantul vulcanic Ignis-Gutâi-Tibles. Muntii care ne înconjoara ating altitudinea de 1000m pâna la max. 2305 m în Vf. Pietrosul din muntii Rodnei. Tot aici se afla rezervatia naturala "Pietrosul Rodnei" înfiintata în anul 1935.

Reteaua hidrografica este reprezentata de principalele rauri: Tisa, Viseu, Iza, Lapus si Somes. Clima este temperat continentala, iar precipitatiile sunt destul de bogate. Multitudinea izvoarelor de ape minerale, utilizate atât ca surse de apa potabila, cât si pentru tratamente balneare, constituie un argument în plus privind bogatia resurselor naturale din aceasta zona. În acest cadru natural se însira precum margelele, salba de localitati situate în Maramuresul istoric. Apele Maramuresului sunt limpezi si repezi, specifice zonelor muntoase, multe din ele foarte bogate in peste. Judetul Maramuras, în conditiile unui relief predominant muntos cu altitudini cuprinse între 200-2300 m, ale unui climat cu precipitatii abundente, cu secete relative putine este caracterizat printr-o retea hidrograficã bogatã, cu o lungime de 3000 km, si cu o densitate cuprinsã între 0,5 si 0.9 kmkm².

Vegetatia este specifica zonei central-europene, predomina padurile de fag si conifere, iar in ce priveste fauna aceasta este de o mare diversitate: cerbi, mistreti, ursi, iepuri etc. Fauna Maramuresului, ca si, în general, fauna întregii tãri, a înregistrat disparitia unor elemente representative. Astfel, în secolul al XVIII-lea a fost capturat ultimul exemplar de zimbru. În secolul trecut a dispãrut marmota, iar în secolul nostrum a fost împuscat ultimul exemplar de caprã neagrã în Muntii odnei. Aceeasi situatie este valabilã si zãganului, vulturului negru si vulturului sur.

Pe acest fond s-a acumulat un bogat tezaur de cultura populara exprimat prin obiecte de arta, obiceiuri si datini, folclor autentic si orginal; acest tezaur a razbatut prin istorie mentinandu-se pana in zilele noastre.

Stema judetului Maramures se compune dintr-un scut taiat; în dreapta partii superioare se afla un cap de zimbru, având între coarne o stea de aur cu cinci raze, flancat în dreapta de o roza din acelasi metal, iar în stânga, de o semiluna de argint, conturata; în stânga partii superioare este reprezentata o capra neagra stând pe piscul unui munte de argint, care are conturat, în centru, intrarea într-o mina; muntele este flancat de doi brazi naturali; în partea inferioara, pe câmp de azur, se afla o biserica din lemn, de aur, vazuta din fata, pe doua nivele, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei brate orizontale si a carei turla se înalta pâna la mijlocul câmpului superior.

Semnificatia elementelor însumate: ‘’Capul de zimbru’’, vechi simbol maramuresan, aminteste de legenda descalecatului, plecarea lui Dragos si Bogdan I din Maramures pentru a forma statul feudal independent Moldova, ‘’Roza’’ este blazonul voievodului Bogdan I, ‘’Capra neagra si brazii’’ evoca relieful si principalele bogatii naturale ale zonei, ‘’Intrarea în mina’’ face aluzie la industria extractiva care a avut o importanta pondere în economia judetului, iar ‘’Biserica din lemn’’ atesta faptul ca în acest judet se pastreaza cel mai mare numar de monumente de acest fel din tara.

Valea Vaserului este una dintre cele mai salbatice si mai frumoase vai din Romania, traseu strabatut pe o distanta de 43 km pe calea ferata forestiera interbelica, pastrata miraculos in perioada de glorie a drumurilor auto forestiere, oferind un acces inedit spre numeroase puncte de plecare spre trasee turistice montane in Muntii Maramuresului. Transportul pe Vaser se face numai cu trenul. Traseul a fost inaugurat in anul 1914, pe o lungime de circa 90 km, intre Targu Mures si Lechinta (renumita in zona pentru vinurile sale albe dar, mai ales, pentru Feteasca Alba de Lechinta), azi strabatandu-se doar 43 km din vechiul traseu. Viteza de deplasare a trenului este de circa 30 km/ora.