Fenomenul turistic și circulația turistică

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum alte sectoare din economia mondiala cum ar fi industria, agricultura sau comertul. In momentul actual, acesta este o ramura ce domina lumea contemporana, aducand un profit consistent in economia mondiala, datorita in special diversitatii formelor de manifestare. Turismul devine abia in a doua jumatate a secolului al XX-lea, exprimat in cresterea spectaculoasa a numarului de turisti interni si internationali, a veniturilor obtinute din practicarea sa, a dotarilor in domeniu. O definitie exacta a turismului este probabil imposibil de dat, dar un singur lucru il stim cu siguranta: turismul este practic inexistent fara turisti.

Turistul a fost definit pentru prima oara de catre O.M.T. (Organizatia Mondiala a Turismului) in 1978 ca fiind “orice persoana aflata in afara resedintei sale curente pentru o durata de cel puţin 24 ore (o noapte) si pentru maximum 4 luni, din urmatoarele motive: agrement, sanatate, misiuni sau calatorii de orice fel (congrese, seminarii, pelerinaje, manifestari sportive, etc.)” Datorita tot aceleiasi organizatii stim ca exista mai multe categorii de persoane care se deplaseaza mai ales in scopul relaxarii: calatorii( cu exxeptia celor care muncesc), vizitatorii, agrementul, motivatiile profesionale, studii, etc.

Fenomenul turistic, in ansamblul sau, este definit de o serie larga de notiuni si concepte specifice. Acesta prezinta o structura complexa in funcţie de aria geografica, potentialul turistic, intensitatea fenomenului, cat si de formele si tipurile specifice cererii turistice. Există trei realitati de baza ale turismului si anume: omul, particularitatile civilizatiei sale care se schimba în functie de randuirile sociale, economice, istorice date, cat si raporturile dintre om si spatiul geografic destinat turismului.

Potentialul turistic al unui teritoriu reprezinta ansamblul elementelor naturale, economice si cultural – istorice, care prezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci constituie premise pentru dezvoltarea activitatii de turism. Un teritoriu intereseaza din punct de vedere turistic in masura in care ofera resurse turistice naturale sau antropice, acestea fiind privite ca atractii turistice sau resurse turistice. Varietatea resurselor turistice, specificul, influenta lor în activitatea turistica duc la delimitarea a trei categorii de potential turistic, si anume: natural, cultural si economic.

Potentialul turistic natural reprezinta totalitatea resurselor turistice pe care le ofera cadrul natural prin componentele sale: relief, conditii climatice, ape, vegetatie si fauna, cat si modificarile acestora din urma.

Relieful prezinta el însusi atractivitate în domeniu, gratie complexitatii genetice, configuratiei morfologice, principalilor indicatori morfometrici, distributiei în spatiu etc. Se impune relieful montan,urmat de cel de dealuri si podis, desi nu sunt rare cazurile când si unele regiuni joase(mai ales deltele, dar si câmpiile) prezinta interes turistic.

Exista foarte multe lanturi montane spectaculoase pe Glob,ca dimensiuni (lungime, latime, altitudini) si forme atractive de relief, cu ar fi Alpii, Pirineii, Apeninii,Carpatii, Stâncosii, etc. In afara de pesisajele de ansamblu, ies in evidenta varfurile cu anumite infatisari ( de regula geometrica) din anumite regiuni sau o anumita tara; versantii , suprafete înclinate cu forme variabile, cei cu pante accesibile pretându-se la amenajare pentru practicarea sporturilor de iarna(Muntii Alpi,Muntii Stâncosi, Muntii Carpati); pasurile si trecatorile, care favorizeaza traversarea si legaturile între diferite unitati geografice, oferind totodata interesante puncte de amenajari turistice (cabane, hanuri, moteluri,etc.)

Conditiile naturale reprezinta un element bifunctional în turism, natura se inscrie printre obiectivele de seama ale turismului, constituind fondul turistic natural, dar tot natura reprezintă cadrul de ansamblu al tuturor fenomenelor din domeniul turistic. Natura in intregul ei ofera sanse sau impiedica dezvoltarea turismului.

Cel mai important pentru turism, ramane elemental cultural, care ofera de cele mai multe ori peisaje unice. In cazul fondului turistic cultural sunt avute in vedere mai multe elemente, între care: vechimea, unicitatea, ineditul sau dimensiunile monumentelor.

Monumente preistorice, probabil cu functie funerara sau de cult, alcatuite fie dintr-un bloc mare, fie din suprapunerea unor blocuri sau dale mari de piatra sumar prelucrata, se întâlnesc îndeosebi în Europa ( Stonehenge – Marea Britanie, Carnac – Franta), dar si in Africa si Asia.

Castrele - tabere militare romane fortificate, construite de-a lungul cailor de comunicatie sau în punctele strategice importante din provinciile romane; de regula de forma patrata si cu patru porti, asa cum au fost si cele din Dacia (Apulum, Potaissa, Drobeta, Arutela, Porolissum).