Globalizare și Turism

Introducere. Schimbarea poziţiei statelor într-o economie globală

De trei sute de ani, de la apariţia sa la mijlocul secolului al XVII-lea, statul-naţiune, a fost considerat, principalul actor, în relaţiile economice internaţionale. Din punct de vedere istoric, statul era principalul regulator al sistemului economic naţional. Economia mondială, putea fi percepută ca un centralizator al economiilor naţionale. Gradul de interdependenţă şi interconectare în economia mondială a crescut în mod spectaculos dar de asemenea apariţia corporaţiilor transnaţionale a produs un competitor pentru rolul tradiţional al statului-naţiune. Aceasta a condus pe unii scriitori să afirme despre dispariţia naţiunii ca fiind o forţă importantă în economia mondială.

Kindeberger spunea: “Statul naţiune este aproximativ ca o unitate economică”.

Johnstone afirma: “O caracteristică de bază a concentrării şi centralizării în capitalismul târziu este chiar propria mărime internaţională, care face ca multe state să fie nesemnificative, în cadrul funcţionării economiei mondiale, dominată de un număr redus de companii care sunt chiar mai mari şi mai bogate decât multe dintre state.

În pofida puterii de pătrundere a TNC-urilor în economiile naţionale, instituţia politică a statelor-naţiune rămâne cea mai importantă forţă în conturarea economiei mondiale.

Statul, indiferent dacă în mod implicit sau explicit, a jucat un rol important în procesul de industrializare în toate statele. Toate guvernele intervin, în diferite măsuri, şi ajută la conturarea diferitelor părţi ale hărţii economice globale. S-ar putea argumenta, de fapt, că economia mondială de astăzi, este mai degraba politizată, datorită creşterii interdependenţei dintre state.

Statele-naţiuni funcţionează în cadrul unui sistem mondial de relaţii de puteri diferite. Exprimat în termeni simpli, dacă obiectivele organizaţiilor de afaceri sunt de profit maxim, unul dintre obiectivele statului este acela de a duce la maximizarea bunăstării materiale a societăţilor lor.

Într-o economie mondială, aflată în continuă integrare şi interdepedentă, naţiunile sunt forţate să concureze între ele pentru atingerea obiectivelor propuse. Statele concurează pentru a spori schimburile lor internaţionale şi pentru a obţine o cotă cât mai mare a câştigurilor din comerţ. Ele concurează pentru a atrage investiţii productive, care să ducă la construirea unei baze de producţie naţională, care la rândul său, să îmbunătăţeasca poziţia lor internaţională, în condiţiile concurenţei.

Chesnais afirma: “Competiţia pe plan internaţional dintre economiile naţionale este construită pe baza concurenţei dintre firmele care operează în cadrul dar şi în afara graniţelor naţiunii”.

Porter spunea că: “Avantajul competitiv a fost creat şi susţinut printr-un proces foarte bine localizat. Diferenţele dintre structurile, valorile, culturile şi instituţiile au contribuit la succesul concurenţial”.

Rolul naţiunii gazdă pare să fie din ce în ce mai puternic. Cu mai puţine obstacole în calea comerţului, statul-gazdă capătă o semnificaţie în creştere deoarece este sursa competenţelor şi tehnologiilor care stau la baza avantajului concurenţei.

Este desigur adevarat, că anumite grade de libertate economică a unui stat naţiune-autonomia sa economică-sunt constrânse, amândouă de acţiunile corporaţiilor transnaţionale, dar şi de alte state naţiuni. Dar guvernele naţionale, fie individual sau colectiv, continuă să joace un rol important în conturarea hărţii economice mondiale, şi desigur în încurajarea sau inhibarea ambiţiilor şi strategiilor mondiale ale firmelor de afaceri.

Graniţele naţiunii creeaza diferenţe importante pe suprafaţa economică mondială. Spaţiile politice sunt printre cele mai importante căi prin care factorii specifici de localizare sunt ambalaţi. Graniţele naţiunii creeaza discontinuităţi de mărimi diferite în fluxurile activităţilor economice. Guvernele pot modifica avantajele comparative. Deşi TNC-urile pot fi desigur cea mai importantă forţă prin crearea de schimburi la nivel mondial în activitatea economică, nu este singura forţă implicată. Ambele, atât TNC-urile cât şi statele naţiuni sunt interconectate în cadrul procesului de globalizare.