Județul Olt

1 Introducere

Ca pozitie istorico-geograficã, Judetul Olt, face parte dintre vechile provincii istorice Oltenia si Muntenia, având o legãturã permanentã cu vestul tãrii, cu Banatul pe Valea Dunãrii, cu Transilvania pe Valea Oltului, iar prin portul dunãrean Corabia are iesire la Marea Neagrã. Cuprinde un numãr însemnat de localitãti din dreapta si stânga râului al cãrui nume îl poartã, legate între ele prin vechi traditii economice si culturale.

2 Harta administrativã

3 Harta geograficã

4 Asezare geograficã

Situat în sudul tãrii, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele, judetul Olt face parte din categoria judetelor riverane fluviului Dunãrea. Este traversat de meridianul 24 grade longitudine esticã pe linia localitãtilor Iancu Jianu Baldovinesti si de paralela 44 grade latitudine nordicã în partea de sud pe linia Vlãdila Scãrisoara, mãsurând 138 Km pe directia nord-sud si 78 km pe directia est-vest.

Suprafata totalã de 5498 km2, reprezentînd 2,3% din teritoriul tãrii, situeazã judetul pe locul 22 la nivelul României. Judetul Olt are ca vecini: la est – judetele Arges si Teleorman; la vest – judetul Dolj; la nord – vest judetul Vâlcea; iar la sud, pe o distantã de 45 km. Dunãrea, care-l desparte de Bulgaria.

5 Relieful, vegetatia si fauna

Formele de relief ale judetului Olt apartin celor douã mari unitãti, respectiv Podisul Getic în partea de nord, care ocupã o treime din suprafatã si Câmpia Românã în sud, cãreia îi revin douã treimi.

Valea Dunãrii, orientatã est-vest, dominã malul românesc si prezintã terase întinse. Valea Oltului reprezintã o adevaratã axã a teritoriului judetului.

Centrat pe valea inferioarã a Oltului si teraselor sale, relieful este format din câmpii si dealuri nu prea înalte. Înclinatia generalã a tinutului de la nord la sud îi conferã acestuia o expozitie sudicã însoritã. Altitudinea reliefului coboarã în pantã linã de la Vitomiresti, cãtre Dunãre pânã la Corabia.

Terasele Oltului se remarcã prin întinderi mai mari pe partea dreaptã a vãii, începând din nordul judetului pânã la Dunãre si pânã la Drãgãnesti pe partea stângã unde sunt bine dezvoltate terasele înalte: Coteana 80-90 m si Slatina 50-60m.

De la limita de nord a judetului pânã în apropiere de Slatina se întâlneste zona de dealuri, reprezentînd din punct de vedere geomorfologic, un compartiment al Piemontului Getic, cunoscut în aceastã zonã sub numele de Platforma Cotmeana.

La sud de Slatina pânã la Dunãre începe sã se desfãsoare o parte a Câmpiei Române, cu urmãtoarele subunitãti de câmpie: Câmpia Caracalului, Câmpia Boianului si Câmpia Burnasului.

Rezervele de apa subterana sunt limitate în spatiu si timp, fiind estimate dupa calculele hidrogeologice pe acvifere (freatic si de adîncime). Solurile ca geneza sunt variate, iar ca distributie geografica se observa o mare diversitate a lor, în care se disting totusi doua mari fîsii marginale: una legata de zona de padure si alta de zona de stepa si silvostepa separate printr-o fîsie cu caracter de tranzitie.