Managementul Dezvoltării Activității Promoționale în Domeniul Agroturismului

1.1 Factori şi motivaţii ce influenţează dezvoltarea turismului rural

Intensitatea activităţilor de turism rural, constituie o rezultanta a multitudinilor de factori care în permanenţă se modifica la nivel local, naţional si mondial. Principalii factori sunt legaţi de: nivelul de dezvoltare economico-socială a ţării sau a anumitor regiuni consacrate, acest factor fiind concretizat prin produsul naţional brut pe locuitor; preţurile si tarifele practicate în cadrul cheltuielilor directe si indirecte în deplasările ocazionale pentru turismul rural; oferta turistică în mediul rural, care prin calitate si diversificare, poate atrage turiştii în anumite regiuni; progresul tehnic cu referire, mai ales, la posibilităţile de deplasare a turiştilor în diferite regiuni; mutaţiile geografice şi îmbinarea acestora cu circulaţia turistică rurală; creşterea gradului de urbanizare ce generează nevoile de recreere a populaţiei în mediul rural; cheltuielile mai reduse ale turismului în mediul rural comparativ cu deplasările turistice în cadrul altor areale turistice cu renume din ţara şi străinătate etc.

De menţionat că opţiunea turistului pentru una sau alta dintre formele de turism în general şi pentru turismul rural în special este legată de acţiunea concomitentă a acestor factori, cu un caracter obiectiv sau subiectiv şi care constituie problematici cu o anumită specificitate.

• O primă problemă o constituie progresul înregistrat în transporturi, prin care se pot diminua substanţial influenţele negative ale factorului timp-distanţa şi ca atare, se poate amplifica ponderea călătoriilor turistice pe distanţe lungi şi chiar în cadrul unor sejururi în mediul rural. Efectiv este pusă în discuţie existenţa unor reţele de drumuri modernizate în satele româneşti. Amploarea industriei automobilelor, nivelul de echipare a traseelor rutiere acţionează în mod deosebit şi în direcţia formei de turism rural; ne referim la distanţele de transport şi la starea drumurilor. În utilizarea timpului său liber, turistul doreşte ca durata transportului până la zona (regiunea) aleasă pentru petrecerea timpului liber (sejurului) să fie cât mai scurtă.

• Modificarea raportului între cerere şi ofertă în cadrul pieţei turistice rurale este permanent supusă modificărilor. Aceasta problemă este însă strict legată de produsul turistic, a cărui cerere este dominantă, dar la care se cere şi o calitate din ce în ce mai bună, pe care oferta nu reuşeşte întotdeauna să o satisfacă. Ne referim, în special, la gradul de confort oferit de locuinţe şi elementele auxiliare, cum sunt transportul, excursii, activităţi de agrement şi baza materiala adecvată, alături de atitudinea psihica a săteanului de a atrage orăşeanul în activităţile specifice - considerate tradiţionale - în mediul rural.

Ciclul de sezonalitate în activitatea turistică este o problemă, în sensul implicaţiilor provocate de concentrarea sezonieră a activităţii turistice în anumite perioade ale anului. Or în turismul rural o bună parte din timpul perioadelor de sejur corespunde cu activităţile din agricultură, uneori chiar suprapuse cu campaniile agricole. Deci se pun probleme de ordin cantitativ al atenuării sezonalităţii, respectiv al prelungirii perioadei de sejur turistic, dar şi din punct de vedere calitativ al menţinerii şi creşterii chiar, al nivelului calitativ pentru produsul turistic. În perioadele considerate nefavorabile este necesar ca prin politici şi strategii adecvate să se compenseze diminuarea atractivităţii factorilor naturali cu elemente suplimentare de atractivitate prin menţinerea cererii de servicii turistice la un volum şi nivel corespunzător.

• Elementele de propagandă şi informare turistică au un rol deosebit în cunoaşterea ofertei turistice în mediul rural. Ca atare, pentru turistul potenţial se pune problema de a cunoaşte efectiv oferta turistică într-o formă obiectivă, referindu-ne la produsul turistic. Acolo unde aceste elemente sunt cunoscute exista şi o extindere şi chiar o permanentizare a multitudinilor forme de turism rural. La aceasta se poate adăuga poziţia slabă de negociatori pe piaţa turistică a locuitorilor din mediul rural, generată, mai ales, de lipsa informaţiilor privind, mai ales, cererea de produs turistic, acesta nu poate face previzionarea activităţilor turistice proprii, cu posibilităţi de apariţie a riscurilor pentru producătorul agricol. Deci propaganda şi publicitatea pot exercita o influenţa deosebită asupra manifestării.

• Problema circulaţiei turistice în mediul rural este foarte mult influenţată de elemente de natură sociologica, cu referire la sporul si veniturile populaţiei, structura pe vârste etc., elemente care imprima o anumita predilecţie în atracţiile rurale. Formele de pelerinaj religios se impun din ce în ce mai mult în structura activităţilor de turism rural.

• Problema raportului dobânzi-investiţii, este sesizată de necesitatea înfiinţării sau modernizării obiectivelor de investiţii aferente turismului rural dar şi a posibilităţile de acordare a sumelor necesare. Acestea, constituind elemente care condiţionează dezvoltarea turismului rural. În frecvente cazuri, producătorii agricoli din zonele cu vocaţie turistică, evită preluările de credite, tocmai datorită unor dobânzi exagerate.

• Creşterea disponibilităţii de timp liber, datorită reducerii săptămânii de lucru, a mărimii duratei concediului de odihna, a posibilităţilor de fragmentare a vacanţei, a interpunerii unor perioade de inactivitate, datorită sezonalităţii producţiei unde îşi desfăşoară activitatea turistul potenţial etc., se constată amplificări ale cererii pentru forma de turism rural.

• Factorii şi motivaţiile psiho-sociologice sunt din ce în ce mai luate în considerare. Este vorba de atracţia faţă de elementele patriarhale din mediul rural, dorinţa de a cunoaşte natura, tezaurul cultural-folcloric, elementele de agrement şi animaţie oferite de vocaţia unei zone rurale în anumite perioade ale anului etc.

În acest context se îmbină motivaţiile estetice (nevoia de frumos, ordine, armonie, naturaleţe, etc.) cu curiozitatea de a culege informaţii asupra ospitalităţii populare, artizanat, ritualuri etc.

Or toate acestea au o influenţa indirectă, dar cea mai importanta pentru turistul potenţial, adică a “terapiei anti-stress”.

1.2 Ecoturismul şi perspectiva dezvoltării durabile în România

Turismul a devenit un fenomen de masă de-abia în a doua jumătate a secolului XX, mai ales în ultimii 20-30 de ani. Printre principalii factori care au favorizat acest proces se numără, desigur, creşterea veniturilor pe cap de locuitor, dezvoltarea deosebită a transporturilor, creşterea nestăvilită a mijloacelor de comunicare în masă (presa, radio, televiziune), creşterea substanţiala a timpului liber etc.

Dar, creşterea spectaculoasă a numărului turiştilor, a atras după sine o dezvoltare a unei noi industrii; s-a constatat că veniturile din turism sunt în continuă creştere.