Modalitățile de plată a serviciilor turistice

Introducere

Serviciile turistice reprezintă un ansamblu de activități ce au ca obiectiv îndeplinirea nevoilor turiștilor în perioada de timp în care călătoresc. În mare parte, activitățile ce dau conținut prestației turistice se referă la acoperirea unor necesități obișnuite, cum ar fi hrana și odihna, altele sunt reprezentate de caracteristici specific turismului și a formelor particulare de manifestare a acestuia.

Încasarea notelor de plată la caserie serviciului front-office se realizează prin mijloace de plată diferite: moneda națională, monede străine, cecuri bancare și poștale, cecuri de călătorie, cărți de credit, voucher-e.

Încasarea în numerar, în moneda națională, este mijlocul de plată acceptat peste tot. Însă, plata cash prezintă mai multe dezavantaje, cum ar fi: riscul pierderii și a furtului banilor, pierderea dobânzilor, pierderea din diferențele de curs valutar și a comisioanelor achitate. De asemenea, turiștii pot suferi o pierdere suplimentară la întoarcerea în țară, când rămân cu o parte din banii de buzunar în moneda străină necheltuiți.

În ultima perioadă, utilizarea cărților de credit prezintă un mijloc de plată folosit cel mai frecvent. Denumirea "cărți de plată" este cel mai adecvat de natura și de funcțiile acestora.

Companiile din industria hotelieră nu a pus vreodată problema existenței trezoreriei în perioadele de exploatare. Astfel, reglementarea notelor de plată pentru hoteluri și restaurant a fost și este efectuarea plăților prin numerar. Însă, plățile serviciilor effectuate prin intermediul agențiilor de turism erau procesate cu întârziere pentru efectuarea decontărilor. În timp, sistemul de plată a evoluat și în acest segment.

Cazarea la hotel, servirea mesei la restaurant a oamenilor de afaceri, funcționarilor, agenților comerciali, sunt achitate prin intermediul unei note de comandă, a cărei plată se face doar la sfârșitul lunii, de către instituțiile unde sunt angajate persoanele respective.

De asemenea, pentru deținătorii cărților de credit se amână achitarea notei de plată în numerar până în momentul reglementării bancare. Astfel, este destul de dificil să se poată evalua, la un moment dat, situația financiară a unei companii de turism.

Principalele instrumente de plată și decontare folosite în relația cu prestatorii direcți (cazare, masa, transport, agreement), agenții de turism și turiști sunt: cecul de călătorie, cartea sau cardul de credit și voucherul.

Mecanismul plății serviciilor turistice presupune o serie de instrumente: cecul

de călătorie, cartea de credit, voucherul, numerarul, viramentul, ordinul de

plată. Unele din aceste instrumente se regăsesc și în alte sectoare economice, iar altele sunt specifice numai plăților din turism (voucherul și cecul de

călătorie).

1. Cecul de călătorie (Travellers Cheque)

Cecul de călătorie (Travelers Cheque) reprezintă un mijloc de plată avantajos, atât pentru clienți, cât și pentru unitățile din industria hotelieră. Turiștii și oamenii de afaceri caută hotelurile și restaurantele ce acceptă aceste documente, deoarece ele prezintă garanții și nu presupun întârziei de plată sau comisioane, cu excepția unui procent mic de curs.

Cecurile de călătorie au cunoscut cea mai mare diversificare dintre toate tipurile de cec. De aceea, cecurile de călătorie au început să fie tipărite și vândute clienților lor de către bănci, companii de transport, agenții de turism etc.

Diversificarea cecurilor de călătorie și creșterea fraudelor legate de circulația lor, au condus la preocuparea privind standartizarea acestora. În cadrul Conferinței Internaționale pentru Raționalizarea Operațiunilor Interbancare (Bruxelles, 1961) s-a hotărât un model tipic de cec de voiaj pe care asociațiile profesionale din 15 state europene l-au adoptat.

Legat de garanțiile prezentate de cecuri putem afirma că acestea elimină riscurile primirii unui cec de la un client necunoscut, pentru că se negociază instant, se predă reprezentanței, care asigură plata pe loc a lichidității, fără a apărea riscul de furt sau de dispariție.

De asemenea, sunt necesare unele modalități de securitate, cum ar fi:

- Cel care prezintă cecul de călătorie trebuie să-l contrasemneze, în fața organului de control, în colțul din stânga jos

- Funcționarul trebuie să stabilească autenticitatea semnăturilor.

O categorie particular a cecurilor de călătorie o reprezintă Eurocecurile, ce sunt tipizate cu un grad ridicat de securitate, unde au aderat mai toate țările europene.

Eurocecurile au o limită de sumă, însă nu au valoarea tipizată pe ele. Acestea sunt vândute de bănci către clienții lor sub forma unor carnete de cecuri în alb. Beneficiarii completeaza Eurocecurile in limita sumelor aflate în conturile acestora.

Ca notă distinctive a Eurocecurilor este faptul că o data cu eliberarea carnetului de cecuri, banca îi oferă clientului și o carte de garanție. Rolul acesteia este să îi asigure băncii plătitoare încasarea banilor la banca emitentă și o protecție împotriva falsificărilor sau a furturilor.

Eurocecurile sunt achitate doar prin prezentarea de către beneficiar și a cărții de garanție. Angajatul de la ghișeu trebuie să verifice autenticitatea dintre elementele înscrise în Eurocec și cartea de garanție, precum și datele înscrise în actul de identitate al beneficiarului.