Monumente

Introducere

Conform DEX 2009, prin monument se înțelege orice operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile, construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare. În sens figurat, monumentul este orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională. Iar, sintagma “monument al naturii” se referă la plante, animale, formațiuni naturale, teritorii etc. de mare însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri ale întregului popor, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate. Etimologic, substantivul “monument” din limba română provine din termenul “monument” din limba franceză și din termenul latinesc “monumentum”, care se traduce astfel: “tot ce amintește de (ceva, cuiva)”, „semn amintitor”, „amintire”. La rândul său, temenul latinesc “monumentum” provine din verbul “moneō, monēre, monuī, monitum”, care înseamnă: „a atrage atenția”, „a aminti”, „a avertiza”.

Capitolul I. Tipuri de monumente

Monumentele pot fi împărțite în monumente istorice și monumente ale naturii. La rândul lor, cele istorice pot fi grupate în: monumente de arheologie, monumente de arhitectură, monumente religioase, monumente memoriale și funerare. Monumentele naturii reprezintă arii naturale protejate, care corespund categoriei a III-a a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) , ale căror valoare, deosebit de însemnată sau unică, este supusă unui regim strict de protecție și conservare, cu scopul de a asigura păstrarea trăsăturilor naturale specifice. Criteriile, care stau la baza declarării unei arii protejate ca monument al naturii, conform Agenției Europene de Mediu, sunt acelea de identificare a zonelor cu elemente naturale valoroase și o deosebită semnificație ecologică, științifică sau peisagistică, reprezentând specii de plante sau animale sălbatice amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice sau faunistice, fenomene geologice: chei, cascade, peșteri, avene, stânci, cursuri de apă, depozite fosile, precum și alte elemente cu valoare de patrimoniu natural, prin unicitatea și valoarea lor.

Capitolul II. Monumente istorice

2.1. Monumente istorice din lume

Turnul Eiffel este o construcție faimoasă, pe schelet de oțel, din Paris, ce măsoară 324 m înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial. Construcția lui a durat doi ani și două luni, turnul fiind inaugurat pe 31 martie 1889, pentru a marca împlinirea centenarului Revoluției Franceze. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) din 1991, împreună cu alte monumente pariziene.

Statuia Libertății este un monument situat în portul orașului New York, pe mica insulă Liberty Island, la gura de vărsare a fluviului Hudson în oceanul Atlantic. A fost plasată în anul 1886, la intrarea în port, cu scopul de a transmite salutul de ’’bun-venit’’ pe pământ american, tuturor călătorilor: americani care se întorc în țară, vizitatori și imigranți. Statuia este un cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la câștigarea independenței Statelor Unite. A fost inaugurată la 28 octombrie 1886. Numele original complet al acestei statui este "Libertatea Luminând Lumea". Statuia Libertății figurează, din 1984, pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.

Taj Mahal este un monument în orașul Agra, din India. A fost construit de împăratul Shah Jahan drept mausoleum pentru soția sa. Clădirea a fost construită între 1630 și 1653 și îmbină diferite stiluri arhitecturale, precum: persan, turcesc, indian, și islamic. De asemenea, este cunoscut ca momunentul cu o simetrie perfectă și cu o remarcabilă finețe în definirea fiecarui detaliu. La răsăritul soarelui, întreg ansamblul pare roz, iar seara pare alb-gălbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. În vremurile de demult, existau aici uși de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv și o textură de perle, direct pe lespedea funerară. Acestea, însă, au fost furate. Construcția este situată într-un decor natural și comunică cu exteriorul printr-o poartă înaltă și masivă, care este simbolul intrării în paradis. Monumentul a devenit, în 1983, parte din patrimoniul mondial UNESCO și rămâne și până astăzi printre cele mai vizitate și faimoase monumente din lume.