Parcul Național Munții Macinului

CAPITOLUL I: Aşezare geografică

Parcul National Muntii Macinului este localizat in Podisul Dobrogean, reprezentand singura zona din Europa in care ecosistemele caracteristice stepei pontico-balcanice, padurilor submediteraneene si balcanice, impreuna cu numeroase specii amenintate cu disparitia, se dezvolta pe cei mai vechi munti din Romania - munti hercinici si unii dintre primii formati pe continent.

Parcul National Muntii Macinului este situat in sud-estul Romaniei, respectiv in partea de nord-vest a Dobrogei si a judetului Tulcea,intre Valea Dunarii,Valea Luncavitei si Inseuarea Cerna-Horia.Este incadrat de: -la nord de paralela de 45 grade 21' latitudine nordica; -la est de meridianul de 28 grade 27' longitudine estica; -la sud de paralela de 45 grade 01' latitudine nordica; -la vest de meridianul de 28 grade 07' longitudine estica, delimitand o suprafata de 11.140,2 ha din care 97% este fond forestier.

In partea de vest si sud-vest a parcului accesul se face de pe drumul national 22 D, intre localitatile Macin si Horia.La nord se afla drumul national 22, intre localitatile Macin-Jijila-Luncavita.Drumul judetean dintre comunele Horia si Luncavita permite accesul in estul si nord-estul parcului. Parcul este impartit in doua zone reprezentative : Culmea Pricopanului in zona nord-vestica a parcului, slab impadurita, dominata de stancarii, versanti abrupti, ecosisteme stepice Muntii Macin - culmea principala, zona in cea mai mare parte impadurita, prezentand in partea nord vestica un relief inalt si abrupt, coborand lin spre sud si est sub forma unor versanti cu pante line, cu mari bazine hidrografice impadurite.

Parcul National Muntii Macinului are o suprafata de 11.140,2 ha, din care 11.110,2 ha fond forestier(99,7%) si 30 ha pasuni(0,3%). Caracteristica pentru parc este predominarea ecosistemelor forestiere, care asigura stabilitatea ecologica si habitatul optim pentru speciile erbacee deosebite din acest teritoriu.In padurile din nordul Dobrogei se regaseste o biodiversitate bogata si unica in lume, in care se includ ecosisteme complexe forestiere, de stepa si de silvostepa.

Este format din două masive distincte: Culmea Pricopanului şi Munţii Măcin.

Culmea Pricopanului:

Limita nordică: Porneşte de la obârşia văii Vasilica Mică (borna silvică 377 UP I, OS Macin) de sub Vf Cheia (259,7 m) coboară pe vale până la prima confluenţă pe stânga (borna silvică 376 UP I OS Macin). De aici se orientează spre est pe linia de schimbare de pantă, traversează obârşiile văilor Vasilica Mare, Sulucu Valea La Cheraoagă, Valea Moş Andrei (Moş Dinu) până în înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 317 UP I OS Macin).

Limita estică: Din înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 317 UP I OS Macin) limita se îndreaptă spre sud pe la baza versantului estic al Culmii Pricopanul urmând limita fondului forestier până la nord de localitatea Greci la limita nordică a terenurilor agricole.

Limita sudică: Ocoleşte pe la bază, ultimul vârf (120 m altitudine), din extremitatea sudică a Culmii Pricopanului, la nord de localitatea Greci.

Limita vestică: Porneşte de la nord de localitatea Greci urmând o direcţie generală sud-sud-est - nord-nord-vest pe la baza versantului vestic, fiind reprezentată de linia de contact dintre fondul forestier inclus în Parcul Naţional şi vecinătăţile acestuia (terenurile agricole sau păşunile aparţinând comunei Greci), ocolind Dealu Sulucu (167,0 m) până la est de clădirile Regiei Tutunului. Urcă spre est pe culme până la primul vârf (189,6 m) şi continuă până întâlneşte drumul de coastă ce urmăreşte versanţii de pe rama vestică a Culmii Pricopanului, urmând curba de nivel de 200 m spre sud, urcă un vârf (226,0 m), după care coboară spre sud-vest până la baza versantului. De aici se continuă pe la baza versantului, urmând direcţia generală sud-sud-est - nord-nord-vest, traversând o serie de văi (pe curba de nivel de 100 m), până la baza culmii care coboară din Vf. Cheia, urcă până la obârşia văii Vasilica Mică.