Parcul Național Porțile de Fier

Un parc natural este o arie protejata al carei scop principal este protectia si conservarea peisajelor create prin interactiunea armonioasa a activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului.

Declarat in 1998, acest parc este cel mai mare din România, cuprinde 14 rezervaţii ştiinţifice cu protecţie integrală, aflate de-a lungul Defileului Dunării şi Porţilor de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în bună parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural-turistice al Europei. La Drobeta Tr. Severin, Orşova, Berzeasca şi Moldova Nouă s-au format Centre de Informare ale Parcului, dotate cu expoziţii, material documentar, urmând ca în cadrul acestor structuri să se deruleze programe de ocrotire şi studiere a habitatelor din acest spaţiu carpato-dunărean.

Obiectivele Parcului Natural Portile de Fier sunt: conservarea elementelor de peisaj, a biodiversitatii, a valorilor etnofolclorice si culturale, dezvoltarea relatiilor armonioase intre natura si societate prin promovarea activitatilor fara impact asupra mediului si cooperarea internationala in domeniul conservarii diversitatii biologice in bazinul fluviului Dunarea.

Parcul Natural Portile de Fier are o suprafata de 115.655 ha. Situat in partea de sud-vest a Romaniei, spatiul sau apartine judetelor Caraş-Severin si Mehedinti. Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de şenalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor tributare direct Dunarii la nord (partial) si o linie sinuaoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motărăţ la est.

Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor, impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor (geologia, geomorfologia, clima, hidrografia, vegetatia, asezarile umane, etc.)

Din punct de vedere geomorfologic Parcul Natural Portile de Fier se suprapune Carpatilor Meridionali si Podisului Mehedinti. De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti.

Altitudinea variaza intre 35-40m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968m in Muntii Almajului. In general relieful este format din culmi rotunjite, cu pante domoale, vai largi, care este interupt pe alocuri de zone calcaroase, intruziuni magmatice, depresiuni sedimentare largi (Moldova Noua, Ogradena – Orsova, Liubcova).

Geologia

Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci clistaline, magmatice si sedimentare) a dus la individualizarea unor peisaje foarte compexe, cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase, chei, pesteri, intruziuni vulcanice, etc.)

Parcul Natural Portile de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber, existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel national.

Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozia (plante fosile jurasic inferioare), Munteana-Dumbravita (nevertrebate din jurasicul mediu si inferior), Bahna (nevertrebate si vertrebate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova si Povalina (plante fosile din Carboniferul superior si Permian), Bigăr, Stenca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilier Bahna si Punctul fosilier Şviniţa.

Unitatile de relief

Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Cameniţei (in est). In cadrul parcului ating o altitudine maxima de 545.7m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara, calcaroasa, in partea estica.

Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968m). In cadrul masivului se evidentiaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova.

Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief care ce se includ in parc prin compartimentul lor sudic, desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana la extremitatea estica a parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est.

Defileul Dunarii

Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de Fier, Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Văii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza, Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire,unde s-au format depresiuni.

De la vest la est, acestea sunt:

- Ingustarea Valea Nerei – Valea Rilii ( peste 3km lungime)

- Depresiunea Moldova Noua ( situata pe amplasamentul unui bazin miocen, cu o lungime de cca. 29 km.)

- Ingustarea Coronini – Alibeg ( 6 km lungime)

- Depresiunea Liubcova ( cel mai larg sector din cadrul defileului, care are o lungime de 18 km)

- Ingustare Berzasca – Greben (valea este simetrica, cu versanti abrupti, cu o lungime de aproximativ 18 km).

- Sectorul Greben – Plavişeviţa (valea este relativ larga, taiata in formatiuni metamorfice, pe circa 25 km)

- Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta, cu aspect de chei, taiate in calcare; sunt separate de bazinetul Dubovei)

- Depresiunea Ogradena – Orşova (cu dezvoltare doar pe malul romanesc)

- Ingustarea Vârciorova – Gura Văii (circa 9 km)