Parcul Natural Porțile de Fier

aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrării nealterate a tradiţiilor, iar îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, desfăşurate în armonie cu natura.

Teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier se suprapune parţial peste teritoriul administrative a două judeţe: Caraş-Severin şi Mehedinţi şi totodată peste teritoriul a 15 unităţi teritorial-administrative.

Elementele de interes din arealul Parcului Natural Porţile de Fier:

A. Valori peisagistice rezultate din îmbinarea elementelor cadrului natural şi a existenţei omului încă din paleolitic şi epipaleolitic în zona Porţile de Fier.

B. Valori naturale, respectiv:

-varietatea trăsăturilor geologice şi geomorfologice impuse de diversitatea petrografică şi a proceselor geomorfologice;

-existenţa celui mai mare defileu din Europa şi din cursul Dunării;

-prezenţa unor situri paleontologice unice prin compoziţia şi diversitatea lor;

-numărul mare de plante superioare (1668), din care un număr mare de endemisme, plante rare la nivel naţional, dar şi numeroase specii de interes comunitar;

-numărul ridicat de specii de animale (peste 5200 elemente faunistice), numeroase de importanţă naţională şi comunitară;

-prezenţa unor zone umede care se constituie în habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial;

-suprafaţa apreciabilă ocupată de spaţii forestiere, unele adăpostind specii cu valoare deosebită din punct de vedere ştiinţific;

-diversitatea ridicată a habitatelor, în acest spaţiu fiind identificate 171 de habitate, din care 26 sunt unice pentru România şi 21 de interes comunitar.

C. Valori culturale şi antropice, respectiv:

-urme ale aşezărilor din perioada paleolitică, mezolitică şi neolitică;

-mărturii care atestă istoricul locuirii: cetăţi, mănăstiri, biserici, construcţii cu caracteristici arhitecturale deosebite: case, mori de apă, amenajări în piatră, etc.;

-existenţa unei diversităţi etnice ridicate cu tradiţii şi obiceiuri variate (români, sârbi, cehi, şvabi, ţigani,maghiari), fără conflicte interetnice;

-prezenţa celei mai mari amenajări hidrotehnice din România şi bazinul Dunării.

D. Valori ştiinţifice, respectiv:

- speciile de plante şi animale de importanţă naţională şi comunitară;

- habitatele de importanţă naţională şi comunitară;

- valori geologice şi geomorfologice deosebite;

- valori culturale şi antropice;

- staţiuni de cercetare existente în acest spaţiu.

E. Valori educaţionale, respectiv:

- obiectivele naturale şi culturale din Parcul Natural Porţile de Fier;

- Centre de Informare Documentare şi punctul de informare.

F. Alte valori ale zonei :

Densitatea scăzută a populaţiei, precum şi gradul ridicat de naturalitate determină creşterea importanţei Parcului Natural Porţile de Fier pentru activităţile de recreere.

Dominanţa pădurii şi gradul ridicat de izolare faţă de influenţele urbane contribuie la creşterea atractivităţii Parcului Natural Porţile de Fier.

II.2.1 Prezentarea geografică şi fizică

II.2.1.1 Prezentarea principalelor caracteristici geografice

Parcul Natural Porţile de Fier se află situat în partea de sud-vest a României, la frontiera de stat cu Serbia, ocupând o suprafaţă de 115.655 ha, conform legii 5/2000, ocupând parţial teritorii aparţinând judeţelor Caraş-Severin şi Mehedinţi în partea sudică a Munţilor Locvei şi Almăjului şi în sud-vestul Podişului Mehedinţi.

Parcul Natural Porţile de Fier se întinde între 21º 21' şi 22º 36' longitudine estică, iar în latitudine între 44º 51' şi 44º 28' 30'' latitudine nordică.

Principalele puncte de acces sunt în vecinătatea municipiilor Drobeta Turnu Severin şi Orşova din judeţul Mehedinţi, precum şi a localităţilor Socol şi Naidaş din judeţul Caraş Severin.

Geologia Parcului Natural Porţile de Fier este deosebit de complexă, având în vedere că se suprapune unităţii de orogen a Munţilor Carpaţi.

Diversitatea litologică şi structurală reprezintă un element al cadrului natural cu implicaţii majore în repartiţia învelişului edafic şi biotic şi în aspectul general al reliefului prin evidenţierea unor forme specifice (abrupturi structurale şi litologice, tâlve, chei, peşteri, turnuri etc.).

Structural, se remarcă două unităţi majore: Autohtonul danubian şi Pânza getică, cu caractere structurale şi geologice proprii.

Autohtonul danubian este prezent în partea centrală şi estică a Parcului Natural Porţile de Fier, respectiv în arealul Munţilor Almăj şi include formaţiuni cristaline alcătuite din roci amfibolice, gnaise, şisturi cristaline sericito-cloritoase, micaşisturi, filite, cuarţite, etc.

Pânza getică aflorează în partea vestică a Parcului Natural Porţile de Fier - arealul Munţilor Locvei - şi la est de Valea Cernei. Formaţiunile cristaline sunt reprezentate de şisturi cristaline cu diferite grade de metamorfism, gnaise; alături de acestea sunt prezente intruziunile magmatice - masivul granitic de Sicheviţa şi banatite şi învelişul sedimentar al zonei Reşiţa - Moldova Nouă, cu depozite de vârstă Paleozoic mediu şi superior precum şi Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne).

Zona Porţilor de Fier se prezintă sub forma unui adevărat muzeu geologic în aer liber, existând o serie de puncte de atracţie geologică şi paleontologică renumite la nivel naţional (sinclinalul suspendat Munteana, punctele fosilifere Sviniţa şi Bahna, neck-ul vulcanic permian Trescovăţ, Defileul Dunării, formaţiunile carstice etc.).

Dintre siturile de interes ştiinţific deosebit din punct de vedere paleontologic, în Parcul Natural Porţile de Fier se pot evidenţiază: Cozla (plante fosile jurasic inferioare), Munteana-Dumbraviţa (nevertebrate din jurasicul mediu şi inferior), Bahna (nevertebrate şi vertebrate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova şi Povalina (plante fosile din carboniferul superior şi permian), Bigăr, Stânca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, o parte din aceste puncte fosilifere au fost declarate ca arii protejate de importanţă naţională: Punctul fosilifer Bahna, Punctul fosilifer Şviniţa.

Relieful Parcului Natural Porţile de Fier apare ca o reflectare a structurii geologice şi a alcătuirii petrografice, constituind elementul polarizant al interesului turistic.

Parcul Natural Porţile de Fier se suprapune, de la vest la est, următoarelor unităţi majore de relief: Munţii Locvei, Munţii Almăjului, Munţii Mehedinţi şi Podişul Mehedinţi.

Munţii Locvei se întind de la Nera (în vest) până la Valea Cameniţei (în est). În cadrul Parcului Natural Porţile de Fier ating o altitudine maximă de 545,7 m în vârful Poiana Lisa (situat pe limita nordică), coborând treptat până în Valea Dunării şi Valea Nerei. Sunt alcătuiţi din două zone distincte: o zonă cristalină (M. Radimnei, Gr. Posea, 1984) cu intruziuni granitice în partea vestică şi o zonă sedimentară, calcaroasă, în partea estică.

În zona calcaroasă, relieful este alcătuit din culmi largi, ramificate şi platouri carstice (Cărbunari, Sfânta Elena); apar doline cu adâncimi diferite (formate prin alinierea acestora de-a lungul contactelor litologice şi tectonice), văi carstice seci, lapiezuri (îngropate parţial de argile roşii) etc.

În zona de contact dintre rocile cristaline şi cele sedimentare, în lungul unei importante linii de dislocaţie se insinuează corpurile intruzive de roci magmatice (banatite), pe seama cărora s-au format zăcămintele de sulfuri complexe de la Moldova Nouă.

În partea de sud a Munţilor Locvei (între Valea Râlii şi Coronini) se desfăşoară