Particularitățile ofertei turistice din România

Capitolul I. Caracterizarea conceptuala a ofertei turistice

Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor turistice care pot motive vizitarea lor. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse in valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistica se imparte in primara, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale si secundara, incluzand ansamblul resurselor create de mana omului ( valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice, etc.).

Ansamblul ofertei primare si secundare constituie oferta turistica potentiala a unui teritoriu, care va deveni oferta reala (efectiva) numai in masura in care va intruni o serie de caracteristici pentru stimularea consumului turistic, respective atunci cand se vor dezvolta conditiile necesare de primire a turistilor si de petrecere a sejurului lor in ambianta caracteristica a resurselor primare si secundare, ca rezultat al dezvoltarii bazei materiale a turismului si a infrastructurii sale tehnice.

Oferta primara nu are valoare intrinseca: ea se distinge de oferta turistica secundara ( produsa de mana omului ) prin faptul ca resursele naturale nu pot fi reproduce artificial, ele fiind create de natura, atat in spatiu cat si in timp.

Oferta turistica prima si secundara constituie deci “materia prima” pentru industria turismului, care se va modela in diferite produse turistice numai printr-un consum efectiv de munca vie, inglobata in prestatiile de servicii turistice specifice pentru fiecare produs turistic.

Aceasta “materie prima”, desi ambundenta in aparenta, devine din ce in ce mai limitata, ceea ce ingusteaza “spatial turistic” si deci posibilitatea folosirii unui teritoriu in scopuri preponderant sau exclusiv turistice. In acest context, se impune o identificare realista a resurselor turistice corespunzand motivatiilor efective, ca si evaluarea corecta a posibilitatilor de a transforma resursele potentiale si resursele utilizabile in scopuri turistice.

Cererea si oferta turistica se gasesc in relatii de cauzalitate, atat oferta cat si cererea putandu-se situa una fata de cealalta pe pozitie de factor determinant de evolutie sau pe pozitie de rezultanta a acestei evolutii.

Din aceasta cauza, particularitatile produsului turistic imprima si ofertei turistice anumite particularitati specifice, adaptate ca volum, structura si ca diversitate, directionate spre satisfacerea cererii de consum a clientelei participante la diferite forme de turism, cu luarea in considerare a factorilor care stimuleaza sau limiteaza circulatia turistica.

Oferta turistica se caracterizeaza printr-un ansamblu de bunuri si servicii, a caror materializare este o functie a capacitatilor receptoare. Deoarece capacitatile de primire limiteaza oferta turistica in spatiu, aceasta se caracterizeaza printr-o rigiditate relative in comparatie cu elasticitatea cererii turistice.

Oferta turistica are si anumite limite de ordin temporal, putand avea character permanent sau sezonier, in functie de conditiile minime pe care le intrunesc resursele naturale pentru a putea fi acceptate de turisti intr-o anumita perioada din an.

Interesul pentru consumatia turistica nu este ceva innascut: el apare in contextul factorilor de influentare a cererii turistice la locul de origine a turistilor potentiali. Aceste conditii, conjugate cu impulsurile de ordin personal (deci, strict individualizate) ale fiecarui consummator de servicii turistice, procoaca interesul turistic, cu alte cuvinte – motivatiile turistice.

Analiza interdependentei diferitilor factori motivationali care stimuleaza sau franeaza circulatia turistica permite adaptarea mai operativa a ofertei turistice la nevoile de consum ale populatiei pentru serviciile turistice.

Capitolul II. Resursele turistice ale Romaniei

2.1. Potentialul turistic natural

Cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica deosebit de armonioasa. Complexitatea potentialului turistic, ca si gradul sau de atrctivitate, in general, sunt in stransa corelatie cu treapta de relief si cresc progresiv, de la campie catre munti – exceptie facand Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre.

a) Carpatii Romanesti, carora le revine circe o treime din suprafata tarii ( 237.500 kmp), se impun ca o componenta de baza in structura geografica si peisagistica a Romaniei.

Cu aceeasi importanta se inscriu si in activitatea de turism, prin bogatia si complexitatea potentialului lor.

Sistemul montan se caracterizeaza printr-o diversitate de aspecte peisagistice si o mare complexitate de potential turistic, date de particularitatile diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic etc.), alternarea unitatilor montane, submontane si depresionare, a culoarelor de vai, varietatea si configuratia invelisului vegetal si a retelei de ape si lacuri, o mare bogatie de ape minerale si termominerale, fondul cinegetic si piscicol – deosebit de representative etc. Toate acestea, prin specificul si modul de imbinare in spatiu confera originalitate si nota de atractivitate turistica a muntilor nostri.

Muntii Carpati, accesibili pretutindeni, ofera conditii favorabile pentru o valorificare complexa in turism, atat pentru formele de baza – odihna si tratament – cat si pentru cele specifice – sporturi de iarna, drumetie, alpinism, speoturism, cunoastere, vanatoare, pescuit, etcf.

Potentialul nostru speologic are o recunoscuta valoare stiintifica si estetica. Aceasta dispune de peste 10.900 de pesteri, Romania situandu-se pe locul al treilea in Europa, alaturi de fosta Iugoslavie si Franta. Intre acestea sunt si pesteri de dimensiuni mari, adevarate complexe carstice subterane, cu rauri si cascade ( Topolnita, Cetatile Ponorului etc.) sau cu sisiteme dezvoltate pe ma multe etaje, unele bogat si frumis concretionate (peste 300) si altele cu mineralizatii rare sau cu picturi murale (Pestera Cuciulat, Pestera lui Adam s.a) etc., darn u toate intereseaza sau pot fi valorificate prin turism. O mare parte din acestea, prin valorificarea stiintifaca si estetica, se constituie ca unicate pe plan national si international, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervatii speologice, asa cum sunt pesterile: topolnita, Cetatile Ponorului, Sura Mare, Pestera de la Izvorul Tausoarelor, Ghetarul de la Scarisoara, Closani, Ursilor de la Chiscau etc., multe deja intrate in circuitul turistic.

Fara a avea inaltimea Alpilor, Carpatii Romanesti prezinta un intens domeniu schiabil, desfasurat la circa 1400m altitudine ( de la 800 la 2200 m)si, in general, lipsit de avalanse de zapada si ferit de viscole. Fizionomia si expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia, alaturi de conditiile meteorologice, sunt factori favorizanti ai sporturilor de iarna. Cele mai intinse si importante domenii schiabile se localizeaza intre 1500 si 1800 m altitudine – cum ar fi cele din muntii Bucegi, Parang, Muntele Mic, Postavaru, Retezat, Rodnei, Vladeasa etc., dar se poate schia pana primavara tarziu, si la 1900 – 2000 m, in circuitele glaciare din Fagaras, Rodna si Retezat, dupa cum si in statiunile montane Scarisoara si Stana de Vale, situate numai la 1200 si 1400 m inaltime.

Unele massive montane, ca Muntele Mic-Tarcu, Rodna, fagars, Bucegi permit amenajarea de partii si mijloace de transport pe cablu in sistem cascada, de la etajul inferior (900 – 1000 m) la cel montan superior, (2200 m), permitand o valorificare succesiva a domeniului schiabil si prelungirea sezonului de sporturi de iarna pana in aprilie-mai.

Crestele si piscurile alpine, verticalitatea peretilor stancosi, prezenti la tot pasul in Carpati, au conturat si un important domeniu pentru alpinism, mai ales in partea de est a Carpatilor Meridionali, centrele de alpinism de la Busteni, Brasov si Sibiu fiind recunoscute pe plan national si international. Sunt peste 325 de trasee cu diferite grad de dificultate pentru alpinismul de vara si de iarna, localizate mai ales in masivele in care predomina formele glaciare sau abrupturile calcaroase ca, de exemplu, Pitra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni (69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) etc.

Oglinzile de apa, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase in tara noastra, constituie un remarcabil potential turistic. Lacurile de munte, fie ca sunt glaciare ( Bucura si Zanoaga – in Retezat, Capra si Balea-Lac – in Fagaras, Galcescu si Rosiile – in Parang, Lala si Buhaescu – in Rodna etc.), vulcanice ( Lacul Sf. Ana – in Harghita) sau baraj natural ( lacul Rosu – pe Bicaz), se constituie, prin ele insele, ca obiective turistice.