Pensiunea Agroturistică Ambient

INTRODUCERE

Agroturismul este activitatea de primire şi ospitalitate realizată de întreprinzătorii agricoli individuali sau asociaţi precum şi de familile lor utilizând propria întreprindere (gospodarie, exploataţie) sau una închiriată astfel încât activitatea desfăşurată să fie într-un raport de complementaritate cu activitaţile aferente cultivării terenului, silviculturii şi creşterii animalelor, acestea trebuind să constituie şi în continuare activităţi principale.

AGROTURISMUL este o formă complexă de turism ce ofera oamenilor care vor să se relaxeze, iubesc natura, cultura şi arta populară, posibilitatea de a-şi petrece timpul liber în gospodăriile familiilor ţărăneşti.

Agroturismul cuprinde două mari laturi şi anume:

- activitatea turistică propriu-zisă, concretizată în cazare, servicii de alimentaţie – pensiune, circulaţie turistică, prestarea serviciilor de bază şi suplimentare;

- activitatea economică agricolă practicată de prestatorii de servicii agroturistice, concretizată în producerea şi prelucrarea primara a produselor agroalimentare în gospodărie şi comercializarea acestora direct către turisti sau prin diferite reţele comerciale.

Apare, astfel dorinţa individului de părăsire temporară a locului de muncă, spre zone liniştite, lipsite de poluare, în care natura să fie „cea mai buna prietenă a evadării”, pentru mişcare, odihnă, recreere, petrecere a timpului liber. Aceasta dorinţă este facilitată de reducerea orelor saptămânale şi a zilelor săptâmânii de lucru, precum şi de creşterea numărului zilelor destinate concediilor de odihnă, proces care de-a lungul anilor suferă o transformare în direcţia fragmentării acestora.

Ambianţa în care se află oferta turistică trebuie sa fie atractivă, dar în acelasi timp ea trebuie sa fie obligatoriu subliniată şi oferită ca un buchet de flori bine asortat, capabil să smulgă admiraţia, să impresioneze, să se imprime în memoria turistului nu numai ca o amintire plăcuta, de excepţie, dar şi ca o rechemare insistentă.

Gospodăria este structura de primire turistică cea mai reprezentativă pentru agroturism, aici împletindu-se armonios primirea si găzduirea turiştilor cu serviciile de servire a mesei, care includ oferirea unor alimente proaspete şi băuturi din surse proprii, locale, precum şi cu serviciile ce cuprind activităţi de destindere şi animaţie cuprinzând elemente legate de artă şi creaţia populară, de manifestările etnofolclorice, tradiţii, sărbători, specific locale.

CAPITOLUL 1

CARACTERISTICI GENERALE ALE ZONEI GEOGRAFICE DE AŞEZARE A PENSIUNII AGROTURISTICE

1.1. Descrierea zonei din punct de vedere geografic

Pensiunea agroturistică se află în Sudul Transilvaniei, mai exact în Judeţul Sibiu.

Judeţul Sibiu este situat în centrul României la răscrucea drumurilor comerciale dintre est şi vest, dintre Balcani şi Europa Centrala. Suprafaţa de 5.422 km pătraţi, reprezintă 2,3% din teritoriul ţării. Refieful judeţului, cu înălţimi cuprinse între 2.535 m - Vf. Negoiu şi 28 m - lunca râului Târnava Mare, este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale. Aproximativ 30% din suprafaţă este acoperită de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cîndrel, 50% este acoperit de platourile Târnavelor, Hartibaci şi Secaşe străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile, cele mai importante: Olt, Târnava, Cibin şi Hartibaci, lacurile naturale - glaciare şi sărate - şi lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Temperatura medie anuală este de 22° C. Dintre resursele naturale ale judeţului gazele naturale sunt cele mai importante. De mare calitate şi alcătuite aproape exclusiv din gaz de puritate înaltă. Un depozit de marmură a fost descoperit şi se află în exploatare în Valea Porumbac, în timp ce judeţul mai are resurse de nisip, argilă, pietriş, etc, folosite ca materiale de construcţii. Alte resurse naturale sunt pădurile, care acoperă 37% din suprafaţa judeţului Sibiu, păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu flora şi fauna bogate. Bogatul patrimoniul natural al judeţului Sibiu este reprezentat de şase rezervaţii naturale de mare valoare ştiinţifică şi turistică: Lacul fără Fund de la Ocna Sibiului, depozitele de calcar de la Cisnădioara şi Turnu Roşu, rezervaţia din Valea Sîrba, şi lacurile Bîlea şi Iezerele Cindrelului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere şi dealuri acoperite de faneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate - toate aceste daruri date de natura acestui judeţ situat in partea sudică a Transilvaniei. Relieful variat şi clima temperată fac posibil ca în localităţile montane să existe zăpadă 5-6 luni pe an şi transformă acest judeţ într-un loc special de atracţie pentru turiştii români şi străini.

La aproximativ 30 km depărtare de Sibiu, la 1450 m deasupra nivelului mării, se găseşte staţiunea Păltiniş. Pădurile de conifere, aerul ozonat sunt bune remedii pentru boli nervoase şi ale sistemului respirator. Iarna, aici este un loc ideal pentru sporturile de iarnă, având pârtii de schii dotate cu telecabine şi teleschiuri.

O zonă specială este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cîndrel, acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi. Locuitorii sunt cunoscuţi ca păstori care păstrează obiceiurile tradiţionale, costumele populare şi arhitectura specific romanească.