Promovarea pensiunii agroturistice Ada - Băile Felix

Introducere

„Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoaşterii; la fiecare pas mori şi învingi de bucurie, ineditul te face să renaşti, natura te reînalţă pe soclul fiecărei zile, martor la propriu-i miracol”.(Vasile Glăvan)

Turismul este o activitate umană, nonlucrativă, desfăşurată temporar (minim 24 ore şi maxim 4 luni), la libera alegere, în afara localităţii de reşedinţă, având ca scop agrementul, refacerea sănătăţii, realizarea unor misiuni (religioase, culturale, etc.), afaceri, lărgirea orizontului de cunoştinţă.

Ca domeniu relativ nou de cercetare, turismul prezintă o complexitate în continuă creştere, în plan economic sintetizând rezultatele unui număr mare de activităţi, iar în plan psiho-social constituindu-se ca modalitate superioară de organizare a timpului liber, în care se recuperează energiile cheltuite în procesul muncii de orice fel, dar are loc, în mod intrinsec, şi dezvoltarea personalităţii umane, sporirea capacităţii sale creative. Turismul include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi prin industriile adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum turistic.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerinţe personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de arătat că, prin rolul pe care îl are – de a răspunde unor nevoi umane, în special de a participa la refacerea capacităţii de muncă – turismul contribuie la producerea de venit naţional. Creatoare de venit naţional sunt nu numai alimentaţia publică şi transporturile turistice, ci şi activităţile desfăşurate de colectivele din unităţile de cazare şi din bazele de tratament.

Oferta turistică este formată din ansamblul atracţiilor turistice care pot motiva vizitarea lor. Practic, oferta turistică a unei ţări (zone, staţiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice. Industriei turismului îi sunt caracteristice două categorii principale de servicii: serviciile legate de efectuarea călătoriei (a voiajului propriu-zis) şi serviciile prestate la locul de sejur.

Serviciile care dau conţinut produsului turistic se constituie într-un conglomerat sau o combinaţie de cel puţin patru tipuri de bază (total diferite ca natură). Este vorba de serviciile: de transport, de cazare, de alimentaţie şi de agrement. Nu întotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor patru tipuri de servicii. Dintre toate serviciile care dau conţinut produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement (căruia îi sunt asimilate şi serviciile de tratament şi de alt interes, care motivează călătoriile), în lipsa căruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.

Produsul turistic – sinteză a ofertei de servicii în turism

Prin produs se înţelege, de regulă, un bun material capabil să satisfacă o anumită nevoie. Totuşi, în marketing acestei noţiuni i se atribuie un sens mai larg, ea desemnând un ansamblu de atribute sau de caracteristici fizice, chimice şi de altă natură, tangibile, reunite într-o formă identificabilă. (STANTON 1972) Prin urmare, produsul poate fi: un obiect, un serviciu, o activitate, o fiinţă umană, un loc, o organizaţie, o idee etc., respectiv rezultatul unui proces.

Plecându-se de la conceptul general de produs, produsul turistic rezultă din îmbinarea de bunuri materiale şi servicii oferite de către personalul turistic şi din serviciile adiacente, care, punând în valoare elementele patrimoniului turistic şi ale infrastructurii generale şi turistice, avantajele cadrului instituţional, urmăresc satisfacerea unor motivaţii specifice şi generale ale consumatorilor turistici. (IONESCU 2000)

Privit din punctul de vedere al turistului, produsul turistic se referă la totalitatea experienţelor pe care acesta le trăieşte din momentul în care pleacă de acasă până în momentul în care se întoarce. Produsul turistic este un “amalgam” care cuprinde o multitudine de elemente, precum transportul până la locul (locurile) de destinaţie, cazarea (la hotel, vilă, cabană, cort, etc.), mesele la restaurant, siturile naturale sau istorice vizitate ş.a.m.d.

Privit prin prisma marketingului, produsul turistic reprezintă expresia fizică a răspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea pe piaţă, într-o formă care să poată fi remarcată, cumpărată şi consumată, în vederea satisfacerii nevoii de turism.

În general, prin capacitate de cazare se înţeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferenţiate în funcţie de gradul de confort oferit pe perioada din an în care sunt solicitate. În practica turismului modern, serviciul de cazare este produsul a ceea ce se numeşte industria hotelieră, sector care înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare, acele prestaţii oferite turistului pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităţile hoteliere.

Tipologia structurilor de cazare turistică şi clasificarea lor

În practica turistică internaţională se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare: (SNAK & BARON & NEACSU 2001)

După structura reţelei de cazare, există: forme de bază pentru cazare (hotelul, motelul, hanul turistic) şi forme complementare de cazare (campingul, satul de vacanţă, satul turistic), care se realizează în zonele în care reţeaua de bază nu dispune de capacitaţi suficiente;

După categoria de confort a obiectivelor de cazare – există unităţi de cazare turistică de categoria 1*, 2*, 3*, 4*, 5 stele.

În funcţie de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare, se disting: structuri de cazare permanente şi structuri de cazare sezoniere.

În funcţie de durata sejurului, ele pot fi:

- de tranzit (pentru sejururi medii, scurte);

- de sejur (sejururi medii relative mai lungi);

- mixte, a căror clientelă se formează atât din turiştii de sejur, cât şi din turiştii de tranzit.

În funcţie de amplasarea (implantarea) structurilor de cazare în diferite localităţi de tip urban se disting: a) structuri de cazare în staţiunile de litoral; b) structuri de cazare în staţiunile de munte; c) structuri de cazare în staţiunile balneoclimaterice; d) structuri de cazare în centrele urbane;

În raport cu capacitatea lor de primire, pot fi: structuri de cazare mici (până la 20-40 locuri), mijlocii (până la 200-400 locuri) şi mari, de tipul complexurilor turistice, unde capacitatea depăşeşte 1000 de locuri.

Conform Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice, în România pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică clasificate astfel : (Ordin nr. 510 din 28 iunie 2002)

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele; 3. moteluri de 3, 2, 1 stele; 4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele; 5. hoteluri de 3, 2, 1 stele; 6. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 7. bungalouri de 3, 2, 1 stele; 8. cabane turistice, cabane de vânatoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele; 9. sate de vacanta de 3, 2 stele; 10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele; 11. spatii de campare organizate în gospodariile populatiei de 3, 2, 1 stele; 12. popasuri turistice de 2, 1 stele; 13. pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 14. pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete); 15. apartamente sau camere de închiriat în locuinte familiale ori în cladiri cu alta destinatie de 3, 2, 1 stele; 16. structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.

Forme şi indicatori de cuantificare a ofertei de cazare

Capacitatea de cazare turistică poate fi evaluată folosind un set de indicatori: ( FERENŢ 2002 )

• Capacitatea de cazare existentă, respectiv numărul total de paturi (locuri de cazare) construite.

În funcţie de scopul şi necesităţile analizelor specifice activităţii hoteliere, din acest indicator global poate fi desprinsă o serie de indicatori parţiali care caracterizează structura distributivă a locurilor de cazare şi anume:

- număr de camere individuale;

- număr de locuri de cazare în camere individuale;

- număr de camere duble;

- număr de locuri de cazare în camere duble;

• Capacitatea de cazare în funcţiune, exprimă oferta de cazare a firmei de turism ţinând cont de numărul de locuri care pot fi oferite la cazare şi numărul de zile cât pot fi ele utilizate într-un an luând în considerare zilele de neutilizare datorită unor lucrări de reparaţii, igienizare, etc.; se exprimă prin numărul de zile-locuri de cazare.