Promovarea Serviciilor Turistice

I. TURISMUL, FENOMEN ECONOMIC ȘI SOCIAL

Turismul, ca fenomen economic si social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase, explozive în cea de-a doua jumătate a secolului xx. Dorinta de a călători si de a cunoaste lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinte aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale.

Originea lingvistică a termenului “turism” este strâns legată de semnificatia cuvintelor latine “tornare” (a se întoarce) si “tornus” (miscare circulară) si desemnează o călătorie (deplasare circulară) cu întoarcerea în punctul de plecare.

Aceeasi semnificatie , de revenire în punctul initial din care s-a pornit, cu alte cuvinte de circuit- se regăseste în limbile moderne europene: “tourisme” la francezi, “tourismus” la nemti, “tourism” la englezi, “tourismo” la italieni, “turizm” la rusi si “turism” la romani.

De-a lungul anilor, continutul notiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogătit continuu si de la începutul secolului nostru evidentiază ”un ansamblu de actiuni umane puse în functiune pentru realizarea călătoriilor de plăcere”. În zilele noastre această notiune include si industria bunei serviri si respectiv industria ospitalitătii, ca o parte componentă a industriei de servicii, care cooperează la satisfacerea cerintelor turismului.

Una din cele mai cuprinzătoare definitii acceptată pe plan mondial, este aceea a profesorului elvetian dr. W. Hunziker: ,,Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezultă din deplasarea si sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă si activitatea lucrativă oarecare” . Turismul apare ca un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat în viata societătii si ca atare influentat de evolutia ei.Adresându-se unor segmenete sociale largi si răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detasează printr-un înalt dinamism, atât la nivel national,cât si la nivel international. Prin caracterul său de masă si prin continutul complex, turismul antrenează un vast potential material si uman, cu implicatii importante asupra evolutiei economiei si societătii, asupra relatiilor interumane nationale si internationale.Turismul include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea si desfăsurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societăti sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum si prin industriile adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum turistic.

De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivatiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism, determinată de actiuni religioase, folosirea băilor curative, deplasările calfelor si studentilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În paralel cu cresterea traficului de călători, s-a dezvoltat si industria hotelieră, comunicatiile, transportul, activităti destinate turismului.

Potentialul turistic al unei tări, zone, statiuni este reprezentat de totalitatea valorilor naturale si valorilor economice, culturale, care în urma unor activităti umane pot deveni obiective de atractie turistică. Notiunea de potential turistic se constituie în oferta turistică si este intim legată de continutul prestatiilor turistice. Printre componentele potentialului turistic trebuie mentionate resursele naturale reprezentate de frumusetile montane si peisagiste, plajele de pe litoral, factorii de cură din statiunile balneo-climaterice, clima, vegetatia, fauna alte atractii de interes stiintific cu caracter de unicat. Resursele naturale sau oferta primară constituie baza ofertei turistice potentiale a unei zone, considerată ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice. Resursele naturale sunt completate cu resursele antropice, create de mâna omului, numită si ofertă turistică secundară, menite să îmbogătească si să faciliteze valorificarea ratională a potentialului turistic natural, asigurând premisele transformării acestei oferte potentiale într-o ofertă turistică efectivă.

Realizarea activitătii turistice presupune prezenta altor elemente cu rol hotărâtor în desăvârsirea actului turistic si care servesc argumentatiei de a înscrie turismul în sectorul tertiar, atât în mod direct, prin activitatea serviciilor de cazare, alimentatie publică, transport, cât si în mod indirect, prin intermediul aportului specific al altor ramuri ale sectorului tertiar la activitatea turistică (agricultură, constructii, industrie alimentară ).

Astfel, continutul activitătii turistice este asimilat unei întregi suite de prestatii prin care este vizată satisfacerea nevoilor turistice, cu ocazia si de-a lungul unei deplasări.

De altfel, însăsi definirea produsului turistic nu se poate realiza fără a releva caracterul particular al ofertei turistice. Cei mai multi autori consideră produsul turistic drept un rezultat al “... asocierilor, interdependentelor dintre resurse (patrimoniu) si servicii”, iar ...”resursele vor lua forma diferitelor produse turistice numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice ”.

Deci, determinarea si individualizarea produselor turistice se realizeaza pornind de la calitatea activitatii de prestatii, iar serviciile constituie, dintr-un anumit punct de vedere, componenta “... dominanta sau determinanta a ofertei turistice” .

Prin natura si specificul propriu, serviciul turistic trebuie să creeze si să asigure conditiile necesare refacerii capacitătii de muncă, în mod simultan cu petrecerea plăcută si instructivă a timpului liber. Pe de altă parte, în urma realizării consumului turistic, indivizii trebuie să dobândească un plus de informatii, cunostinte, chiar deprinderi si obiceiuri noi, în concordantă cu exigentele epocii contemporane, conducând astfel, în mod direct, la cresterea calitătii întregii vieti. Pornind de la tendinta, tot mai accentuată, de micsorare a timpului necesar odihnei pasive si respectiv, de sporire a dimensiunilor si formelor de odihnă activă, serviciul turistic trebuie să asigure posibilităti multiple de răspuns, conform criteriilor odihnei active. Organizatorilor de turism le revin sarcini sporite în vederea diversificării agrementului traditional si cresterii atractivitătii manifestărilor turistice, cu atât mai mult cu cât turismul s-a transformat într-un fenomen de masă, iar frecventa de petrecere a timpului liber în afara resedintei permanente a crescut.

Produsele turistice oferite de unitătile economice prestatoare de servicii turistice sunt solicitate în contextul petrecerii plăcute a timpului liber al turistilor si ca atare, ele trebuie sa ofere acestora, material si calitativ, satisfactia deplină în urma consumului turistic. Concretizarea acestor oferte de produse turistice a necesitat crearea si dezvoltarea unei baze materiale în toate zonele turistice din tară: retea de unităti de cazare, de restaurante, unităti de baze de tratamente balneomedicale.

II. SERVICIILE TURISTICE

Serviciul turistic constituie “... un ansamblu de activităti ce au obiect satisfacerea nevoilor turistului în perioada în care se deplasează si în legătură cu aceasta”. Deci, o parte a activitătilor care compun prestatia turistică vizează acoperirea unor necesităti obisnuite, cotidiene (odihnă, hrană), iar altă parte determină specificitatea turismului si particularizează formele sale de manifestare.

Consumul turistic se poate materializa numai după ce a avut loc un act comercial de cumpărare- vânzare, ceea ce presupune existenta unei oferte turistice efective, care trebuie să corespundă preferintelor si solicitărilor pentru bunuri si servicii, componente ale variatelor produse turistice si decizia clientului de a accepta ofertele de produse turistice lansate pe piată.