Serviciile de Turism

Introducere

Turismul reprezintă astăzi, prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieşii economice şi sociale pentru un număr tot mai mare de ţări ale lumii.

Receptiv la prefacerile civilizaşiei contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potenţial uma şi material pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor de interferenţă, turismul actionează ca un factor stimulator al progresului, al dezvoltării.

Multiplele sale conexiuni şi implicaţii în plan economic, social, cultural şi politic, rolul său activ în societate, pe de o parte, şi transformările sale ca fenomen, pe de alta, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea conşinutului turismului, a sensibilităţilor şi incidenţelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de funcţionare.

Turismul este considerat, în primul rând, „o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber” ; el presupune „mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele destinaţii”; de asemenea în cele mai multe situaţii el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor yonelor vizitate.

Turismul se prezintă ca o activitate complexă, cu o multitudine de faţete, cu încărcătură economică semnificativă, poziţiontă la intersecţia mai multo ramuri şi sectoare din economie; toate acestea îşi găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la conţinutul noţiunii de turism şi a conceptelor adiacente.

1. Definirea şi caracteristicile pieţei turistice

Dinamica economico-socială antrenează schimbări şi în condiţiile de desfăşurare a diferitelor activităţi şi procese; între acestea, piaţa – în calitate de componentă esenţială a macromediului – capătă un rol tot mai important în reglarea raporturilor din economie, în realizarea echilibrului acestei; practic, piaţa verifică măsura în care diversele activităţi sunt în concordanţă cu nevoile reale ale societăţii.

Privită la scară globală, piaţa se prezintă într-o structură extrem de complexă, fiind alcătuită dintr-o gamă largă de componente, segmentate după o diversitate de criterii. Din acest ansamblu face parte şi piaţa turistică, formată în timp, ca rezultat al amplificărilor călătoriilor, al cristaşizării produsului turistic, al definirii determinanţilor şi mecanismelor specifice.

Piaţa turistică este parte inegrantă a pieţei, în general, şi a pieţei serviciilor, în particular. Ca urmare, ea are o serie de trăsături comune cu ale acestora, dar şi o sumă de caracteristici proprii, dependente de specificul activităţii în acest domeniu.

Piaţa turistică, din punct de vedere economic, constituie “categoria economică a producţiei de servicii turistice în care îşi găseşte expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitatea organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară”.

Piaţa turistică mai poate fi definită ca sfera de confruntare dintre oferta turistică, materializată în producţia specifică, şi cererea turistică - expresie a nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor turiştilor - concretizată în consum turistic.

Astfel, piaţa trebuie înteleasă în complexitatea sa, circulaţia mărfurilor neputând fi separată de celelalte relaţii exprimate de circulaţia informaţiilor şi a banilor, de raporturile ce iau naştere între furnizori şi clienţi, între aceştia şi organismele publice sau faţă de concurenţă etc., precum şi impactul acestora. De asemenea, spaţiul în care sunt localizate actele de vânzare-cumpărare imprimă pieţei anumite dimensiuni şi caracteristici.

Plecând de la aceste elemente putem descoperi particularităţile pieţei turistice. În primul rând, piaţa turistică se caracterizează prin complexitate, rezultând din faptul că produsul turistic (oferta) are un conţinut complex, fiind alcătuit din bunuri şi servicii tangibile şi intangibile; deci piaţa turistică se poate segmenta în piaţa bunurilor şi piaţa serviciilor, fiecare cu particularităţile specifice.

Datorită caracterului său complex, produsul turistic se poate concretiza într-o multitudine de forme. Asfel, transporturile se diferenţiază în funcţie de mijlocul folosit (rutier, feroviar, aerian, naval); unităţile de cazare şi alimentaţie - după tipul şi categoria de confort (hotel, vilă, cabană etc.); potenţialul turistic după conţinutul său (natural şi antropic).

Prin urmare, produsul turistic, din punct de vedere al complexităţii lui oferă posibilitatea infinită de diferenţiere şi segmentare a pieţei; iar din punct de vedere al eterogenităţii lui – rezultat al dependenţei serviciilor de dotările materiale şi persoana prestatorului – se prezintă sub forma unui „pachet”, deoarece sunt implicaţi mai multi ofertanţi accentuând caracterul complex al pieţei.

Datorită confruntării dintre cererea şi oferta turistică, ceea ce dă nastere la o multitudine de forme de turism şi implicit de subpieţe, piaţa turistică are un „caracter peticit(patch), fragmentat”. Această caracteristică îşi pune amprenta asupra modalităţilor de investigare a pietei, asupra posibilităţilor de evaluare a coordonatelor şi evoluţiei sale şi, de asemenea, asupra condiţiilor de realizare a echilibrului dintre cerere şi ofertă.

Opacitatea este şi ea o particularitate a pieţei turistice, ce rezultă din faptul că se întalnesc pe piaţă cumpărători de vacanţă, ai căror cerere care de multe ori nu este suficient definită, dar şi ofertanti, ai căror ofertă este „invizibilă”, exprimată prin „imagini” create de către cumpărător pe baza informaţiilor primite şi experienţei anterioare. Datorită acestui fapt, apar mai multe riscuri decât pe piaţa bunurilor, atât pentru ofertanţi cât şi pentru cumpărători, de aceea pentru prevenirea lor se recomandă: asocierea imaginilor cu elemente corporale ale ofertei, să existe corespondenţă cantitativă şi calitativă între preţ, produs şi imagine şi să se desfăşoare eforturi de promovare şi convingere mai mare.

La rândul ei, opacitatea generează o altă particularitate a pieţei turistice, şi anume modul de manifestare a concurenţei. Datorită rolului limitat al informării consumatorilor şi concurenţei se reduce, pe de o parte, rolul preţului ca instrument de reglare a raportului cerere-ofertă, de armotizare şi de echilibrare a pieţei, iar pe de altă parte limitează libera circulatie a capitalului. Aceste condiţii determină apariţia pe piaţa turistică a structurilor specifice concurenţei imperfecte, argumentând intervenţia din punct de vedere admistrativ a statului.

Piaţa turistică este de asemenea, caracterizată printr-o hipersensibilitate la variaţiile micromediului, prin elasticitate şi dinamism. Piaţa turistică (în ansamblu) şi cererea turistică (în particular), a înregistrat de-a lungul timpului o evoluţie dinamică, determinată de acţiunea unui complex de factori de natură foarte diversă. Astfel, factorii favorizanţi sau restricivi ai călătoriilor (nivelul de dezvoltare şi structura economiei, progresul tehnic, structura socio-profesională a populaţiei, gradul de ocupare a forţei de muncă, cadrul legislativ şi instituţional, mediul înconjurător, climatul politic) şi-au pus amprenta asupra ritmului şi direcţiilor evoluţiei pieţei turistice.