SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ

1.1. Globalizarea şi procesul de creare a Societăţii Informaţionale

Secolul XXI trebuie să fie un secol al tuturor locuitorilor acestei planete, al manifestării depline, neîngrădite şi ocrotite a personalităţii umane, a potenţialului de muncă şi inteligenţă a fiecărui cetăţean. El va fi secolul Societăţii Informaţionale şi al Cunoaşterii, în care informaţia şi cunoştinţele vor juca un rol decisiv în dezvoltarea economică a statelor lumii, în modelarea, construirea şi afirmarea personalităţii fiecărui individ. Acesta va fi secolul celor care vor şti să se adapteze noilor cerinţe ale Societăţii Informaţionale, în care statele şi guvernele lor vor trebui să aibă grijă ca cetăţenii lor să fie pregătiţi şi să accepte să trăiască într-o astfel de societate.

Pornind de la aceste opţiuni fundamentale privind viitorul societăţii româneşti, acesta trebuie să aibă drept premise fundamentale aceste adevăruri incontestabile.

De peste un deceniu şi jumătate am păşit oficial într-o nouă eră: Era Societăţii Informaţionale . Două sunt evenimentele care au marcat şi prefigurat apariţia şi evoluţia Societăţii Informaţionale. Primul este datat de anul 1992, când vice-preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii, Al Gore, a lansat conceptul de „Autostradă Informaţională” („information highway”) . Conceptul a avut un pronunţat caracter tehnic şi tehnologic şi s-a bazat în principal pe progresul tehnologic al Statelor Unite în domeniul industriei electronice şi al comunicaţiilor. A fost un moment în care Statele Unite dispuneau de resurse tehnice, tehnologice şi financiare pentru crearea de echipamente şi sisteme care să ofere căi mai rapide şi mai eficiente de transmitere a informaţiilor. Europa, ameninţată de această provocare americană, a reacţionat prompt prin realizarea raportului intitulat „Europa şi Societatea Informaţională globală. Recomandări pentru Consiliul Europei”. Cunoscut şi sub numele de „Raportul Bangemann”, raportul reunea concluziile şi recomandările unui grup de 20 de experţi şi a fost prezentat Reuniunii Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc la Corfu (Creta). Este momentul în care Consiliul Europei, la acea dată, a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informaţională, organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a recomandărilor din „Raportul Bangemann”, iar pe 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acţiune pentru Societatea Informaţională, intitulat „Drumul Europei către Societatea Informaţională” .

Este evident că acest moment a luat prin surprindere multe din ţările Europei. Unele dispuneau de o infrastructură mai bună de comunicaţii, altele dispuneau de o industrie electronică mai puternică, iar altele nici nu se gândeau la aşa ceva, fiind mai mult preocupate şi angrenate în găsirea de soluţii şi rezolvarea unor probleme economice şi sociale interne, cum ar fi scăderea economică, creşterea ratei şomajului şi a inflaţiei etc. Dar foarte curând aceste ţări, membre ale Uniunii Europene, au descoperit că noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor şi planurile actualizate ale Uniunii Europene pentru construirea unei Societăţi Informaţionale Globale reprezentau un răspuns cu un mare potenţial de soluţionare a problemelor cu care se confruntau.

În noul context, toate guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europei au evaluat rapid care sunt câştigurile şi, mai ales, care sunt pierderile pricinuite de construirea, amânarea construirii sau neconstruirea Societăţii Informaţionale atât în planul creării de noi locuri de muncă, al creşterii calităţii serviciilor publice în condiţiile unor costuri reduse, al reducerii poluării, al descongestionării traficului în marile oraşe şi pe autostrăzi, cât şi în cel al creşterii nivelului de educaţie şi de cunoaştere, îndeosebi a tinerilor, al dezvoltării economice susţinute în ansamblu.