Tehnica operațiunilor de turism - activitatea de ghid turistic

1. Scurtă incursiune în turism

Turismul este o industrie foarte complexă, sofisticată şi care cuprinde o mulţime de

sectoare. Nici o altă industrie nu acoperă un grup de sectoare asociate atât de larg ca turismul.

,,Este o combinaţie de industrii din întreaga lume, de cea mai mare diversitate, cu o structură

extrem de sofisticată’’.¹

Despre aparitia turismului ca activitate economică şi socială nu există informaţii certe, dar cercetările au arătat că se poate vorbi de călătorii turistice încă din antichitate. Astfel, călătorii turistice se pot numi călătoriile pe care grecii le făceau cu ocazia Jocurilor Olimpice, ca şi pelerinajele lor la locurile de cult. Jocurile Olimpice au dat prilejul apariţiei primelor activităţi de publicitate şi organizare a călătoriilor, cunoscute fiind şi călătoriile în scopuri curative, participarea la manifestări religioase, călătoriile comerciale.²

Călătoriile cu scop turistic erau practicate şi de locuitorii vechiului Imperiu Roamn, care se deplasau frecvent în staţiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix, pentru tratarea unor boli sau chiar de plăcere, cu timpul , efectuarea acestora fiind stimulată de construcţia de drumuri, care făceau legătura cu cele mai îndepărtate colţuri ale Imperiului.

În Evul Mediu nu au apărut modificări de substanţă în domeniul călătoriilor, care erau efectuate de comercianţi, preoţi şi pelerini în scopuri religioase şi mai târziu, de oameni de ştiinţă, artişti, calfe şi studenţi care se îndreptau spre universităţi şi centre culturale. Călătoriile cunosc un avânt odată cu accentuarea diviziunii muncii interne şi internaţionale în secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi descoperirea drumului spre Indii şi spre America, dar atunci, atât călătoriile persoanelor cât şi transportul mărfurilor se făceau în grup. La începutul secolului al XVII-lea au apărut pe continent studenţi provenind din familiile engleze mai înstărite care aveau ca scop frecventarea cursurilor unor vestite universităţi, mai ales din nordul Italiei. La terminarea studiilor, aceştia făceau o călătorie mai lungă în unele state europene, care a dobândit treptat o mare valoare, un tânăr englez fiind cotat “bine crescut” dacă a călătorit măcar o dată pe continent. Aşa apare la începutul secolului al XVIII-lea “grand tour” –ul, itinerar turistic care includea de regulă oraşele Paris, Torino, Florenţa, Roma, Napoli, Veneţia, Viena precum şi regiunea Rinului din Germania. Tot în acestă perioadă apar pentru prima dată termenii de” turism” şi “turist”. La începutul secolului al XIX-lea are loc deschiderea primului birou de voiaj şi a primei organizaţii comerciale al cărui scop era organizarea călătoriilor, în special al celor de grup; ea aparţinea lui Thomas Cook şi avea sediul în Anglia. La scurt timp după Cook au fost deschise birouri de voiaj în Norvegia, Suedia, Germania, Franţa, Olanda şi alte ţări. În anul 1872 a fost deschis marele borou de voiaj“ American Express”care organiza excursii în Europa pentru grupuri de americani.

¹Sursa: Harsh Varma – în Asian Tourism Experiences, WTO, Madrid, 1998

²Sursa: Elisabeta Roşca, Economia Turismului, Curs pentru învăţamânt la distanţă, 2007

România, până în secolul al XIX-lea, a fost puţin cunoscută ca destinaţie turistică, vizitatorii străini fiind de regulă oameni de cultură, diplomaţi, comercianţi. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului XX, în ţara noastră a început să apară o serie de societăţi turistice, care organizau călătorii în scopul cunoaşterii diferitelor obiective de potenţial turistic natural şi antropic din diferite zone geografice. Apare astfel, în anul 1924, ca organizaţie oficială, Oficiul Naţional de Turism, organizaţie care a avut la vremea respectivă o bună reputaţie în străinătate, unde şi-a creat o reţea de birouri care se ocupa de afirmarea României ca ţară tristică, la Paris, Berlin, Praga, Varşovia. Ca o paranteză, putem spune că lucrau încă de pe atunci la crearea unui brand turistic românesc. Dar anii celui de-al doilea război mondial şi evenimentele politice care au urmat după 1945 au determinat deteriorarea imaginii turistice, România fiind ocolită de turiştii străini. În anii 1970 s-a înregistrat un proces de modernizare a bazei materiale turistice prin construirea de noi capacităţi de cazare, în special pe litoral. În decembrie 1989, România a redevenit o ţară liberă, dornică să primească cu braţele deschise turiştii din întreaga lume pentru a se bucura de bogaţiile ce le oferă.

În prezent, turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale şi a istoriei sale bogate. Numărul de turişti este în creştere, ajungând în prezent la aproximativ 6-7 milioane pe an, iar această activitate devine o sursă tot mai importantă de venit. Economia românească e caracterizată de un potenţial uriaş pentru turism, acesta atrăgând 880 milioane de euro în investiţii în 2005¹, însă concurenţa puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situaţia.