Tehnica Servirii Băuturilor Alcoolice

Argument

Barul este un local public (unitate de alimentaţie publicã) în care se servesc bãuturi alcoolice şi nealcoolice, simple sau în amestec, un sortiment restrâns de gustãri şi produse de cofetãrie-patiserie, precum şi unele mãrfuri nealimentare (tutun, ţigãri).

Barurile îşi au originea în vechile cabarete, care existau încã în antichitate. În marea majoritate a cazurilor, ele erau conduse de femei şi aveau o datorare rudimentarã, deşi clientela care le frecventa era distinsã. Cu timpul, cabaretele s-au transformat în cafenele, iar acestea, mai târziu, în baruri de diverse tipuri.

Primele baruri au apãrut în America. La început, erau alcãtuite dintr-o tejghea prevãzutã cu o barã menitã sã ţinã clienţii la distanţã de tejghea. În “local” nu existau nici scaune, nici mese. Bãuturile le erau servite clienţilor în pahare, pe care aceştia le ţineau în mânã, ei stând, de obicei, rezemaţi de barã. Începând cu momentul descoperirii metodei distilãrii, în baruri au început sã fie vândute şi bãuturile alcoolice.

Lucrătorii din procesul de servire trebuie să fie bine informaţi profesional în cunoaşterea sortimentelor, tehnologia de obţinere, conţinutul acestora pentru a le recomanda, prezenta şi servi în funcţie de solicitarea lor pentru consum.

La noi în ţară se întâlnesc mai frecvent câteva tipuri de baruri: barul de zi, barul de noapte, clubul, barul de hotel, ş.a.

Clientela acestor unităţi, în general grăbită, serveşte băutura dorită şi snack-ul, discută puţin şi pleacă. barmanul să cunoască două limbi străine, să fie un bun psiholog capabil să se întreţină cu clienţii indiferent de categoria lor.

Cap.1. Tehnologia de obţinere a băuturilor alcoolice

După tehnologia de obţinere, băuturile alcoolice se împart în (vezi Anexe, fig.1.).

Bãuturile alcoolice sunt produse lichide, în componenţa cãrora se gãseşte alcoolul etilic, rezultat din:

- fermentaţia alcoolicã a mustului de struguri;

- fermentaţia şi distilarea fructelor: prune, caise, vişine, cireşe, etc.;

- amidonul diferitelor cereale, rãdãcini, etc.: orz, porumb, cartofi;

- distilarea lichidelor care conţin alcool.

1.1. Băuturile alcoolice distilate

Din această grupă fac parte rachiurile naturale care sunt băuturi alcoolice provenite din distilarea fructelor fermentate sau a tescovinei rezultată de la vinificaţie sau a drojdiilor provenite de la limpezirea vinurilor.

Componenta principală a rachiurilor naturale este alcoolul etilic, obţinut în urma fermentaţiei alcoolice a zaharurilor conţinute în materiile prime.

Ţuica se obţine din toate soiurile de prune din diferite regiuni ale ţării. Concentraţia de alcool a ţuicii de prune obişnuite şi selecţionată, în funcţie de sortiment şi tehnologie, este cuprins între 22 – 240.

Ţuica bătrână este obţinută din selectarea ţuicii de prune din diferite regiuni ale ţării, fiind învechită în vase de stejar. În această tehnologie, capătă o culoare slab gălbuie şi un buchet caracteristic, cu o concentraţie între 28 – 320.

Şliboviţa este un rachiu de prune, obţinut prin distilări succesive sau prin redistilarea ţuicii. Are o concentraţie de 38 – 450 şi calităţi deosebite ce se obţin printr-un proces tehnologic special, prin învechire timp de mai mulţi ani, cu gust şi aromă caracteristică, culoare alb-verzuie până la galben deschis.

Rachiul de drojdie este o băutură alcoolică naturală obţinută prin fermentarea şi distilarea drojdiei rămase de la limpazirea vinurilor. Se prezintă cu aspect de lichid limpede, fără impurităţi, incolor sau de culoare alb gălbuie cu miros şi gust plăcut, caracteristic de drojdie, concentraţia alcoolică de 300.

Rachiul de fructe este o băutură alcoolică naturală, fabricată prin fermentarea şi distilarea diferitelor fructe: cireşe, vişine, caise, piersici, mere, etc. Se poate obţine şi din amestecul mai multor fructe. Se prezintă ca un lichid limpede cu o concentraţie alcoolică de până la 340, cu o culoare galben deschid până la galben brun, cu miros, gust şi aromă specifice fructului de provenienţă.

Coniacul se obţine prin diluarea distilatului de vin, maturizat, corectat şi învechit în vase speciale de stejar. Denumirea de “coniac” provine de la distilatele din vinurile produse în regiunea <<COGNAC>> din Franţa. Calitatea coniacului depinde de modalitatea de învechire, de locul de păstrare.

Whisky-ul este un rachiu natural special, rezultat la distilarea musturilor fermentate obţinute de la zaharificarea diferitelor cereale (ovăz, orz, grâu, secară, porumb). Whisky-ul este de origine veche irlandeză, fiind apreciat şi consumat în special de anglo-saxoni.

Romul se obţine prin fermentarea şi distilarea sucului şi melasei de trestie de zahăr, precum şi a altor subproduse rezultate din fabricarea zahărului. Distilatul proaspăt este incolor, culoaea precizându-se după câţiva ani de învechire în butoaie de stejar.

Ginul este un rachiu natural obţinut din malţul de grâu (încolţit) şi din alte cereale şi aromatizat cu fructe de ienupăr (esenţe de răşini de brad). Prin distilare se obţine un rahciu care conţine uleiurile de bază ale acestui fruct, având gust şi aromă specifică de ienupăr.