Tehnologie culinară și produse de patiserie - cerințe igenico - sanitare pentru asigurarea preparatelor culinare

Ambalajul

Dezvoltarea si perfectionarea activitatii in domeniul tehnicii si economiei ambalajelor se impune astazi ca o necesitate obiectiva datorita dezvoltarii si diversificarii productiei si a consumului de bunuri, sporirii participarii la schimburile internationale, introducerii pe scara tot mai larga a cuceririlor tehnico- stiintifice contemporane, precum si promovarii formelor rapide si eficiente de servire in comert.’

Ambalajele sunt considerate astazi un element de strategie a intreprinderii in comercializarea produselor sale, drept pentru care, scopul conducerii in procesul de ambalare este acela de a dirija activitatea in sensul obtinerii unor ambalaje cat mai corespunzatoare pentru fiecare din produsele ce se intentioneaza a se comercializa.

Pentru ca un ambalaj sa fie corespunzator, el trebuie sa indeplineasca o serie d e conditii indispensabile promovarii cu succes a unui produs ambalat pe piata, conditii care presupun performante, atat sub aspect obiectiv, material (protectie fizico- mecanica, chimica), cat si sub aspect subiectiv, legat de motivatia cumparatorilor, de preferintele lor

Pe langa faptul ca indeplineste functia de protectie si conservare, ambalajul usureaza manipularea, transportul, depozitarea si desfacerea produselor, precum si promovarea vanzarilor.

In acelasi timp, ambalajul constituie un important element economic, cu implicatii profunde asupra folosirii rationale si eficiente a resurselor de materii prime si materiale in sfera productiei si circulatiei bunurilor.

Problemele de ambalare sunt deosebit de complexe datorita diversificarii materialelor folosite, varietatii produselor ce trebuie ambalate, multimii metodelor si masinilor de ambalare si de confectionare a ambalajelor, numarului mare al accesoriilor de protectie si prezentare si diversitatii conditiilor de transport.

Ambalajele au o contributie foarte importanta datorita faptului ca procesul de productie si de circulatie se considera incheiat in momentul in care marfurile s-au realizat ca valoare de schimb si s au verificat ca valoare de intrebuintare.

Ambalarea produselor constituie, alaturi de procesul de transport si de depozitare, o conditie prealabila a realizarii actelor de vanzare -;cumparare a marfurilor. Procedeul ambalarii prezinta implicatii complexe, care incep cu productia, deoarece ambalarea este o faza intrinseca a p rocesului de productie si continua pana la procesul de consum, care are loc la beneficiar.

Pe parcursul procesului complex: productie -;circulatie -;consum, produsul alimentar poate fi supus actiunii unor factori interni si externi, a caror prezenta genereaza uzura fizica si morala.

„Uzura fizica” a marfurilor se refera la degradarea marfu rilor ca urmare a actiunii factorilor fizici, chimici, biologici etc. In ceea ce priveste „uzura morala”, aceasta se refera la scaderea interesului consumatorilor, ceea ce duce la incetinirea pro cesului de vanzare. Sub acest aspect, ambalajul reprezinta unul dintre factorii care au menirea de a crea conditii in ceea ce priveste franarea uzurii fizice, dar si a celei morale. Temeinicia acestei afirmatii este justificata si de faptul ca ponderea alimentelor care se ambaleaza a crescut continuu si are tendinta sa se extinda din ce in ce mai mult pe masura dezvoltarii cercetarilor tehnico -;stiintifice in acest domeniu. Preambalarea alimentelor a devenit o necesitate sociala tot mai evidenta a societatii moderne, alimentatia oamenilor ajungand sa depinda aproape exclusiv de hrana preparata partial sau integral de o industrie consacrata acestui scop.

Ambalajul trebuie sa reduca la minimum posibil pagubele provenite din riscurile de manipulare, incarcare, descarcare, transport, depozitare, distributie sau cauzate de factorii climatici, chimici, fizici, biologici etc.

Alaturi de caracteristicile functionale, care asigura pastrarea calitativa si cantitativa a produselor, ambalajul trebuie sa corespunda si din punct de vedere economic.

Cele supradimensionate, grele, cu consum mare d e material si manopera, cu finisaje pretentioase si costisitoare, de constructie complicata si care nu contribuie la imbunatatirea protectiei continutului sau la inlesnirea manipularii sau distributiei, trebuie excluse.

Sub aspect economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, cu o anumita destinatie, in care s-au investit importante cheltuieli materiale si de productie.

In concluzie, un ambalaj ideal trebuie sa protejeze bine produsul, sa fie usor si ieftin, iar caracteristicile sale tehnice trebuie sa faciliteze operatiile de manipulare, transport si stocare si totodata sa reprezinte, prin modul in care este conceput, un instrument eficient de marketing.

Pentru a raspunde acestor exigente, proiectarea ambalajelor produselor alimentare tr ebuie sa urmareasca:

- Conservarea si pastrarea intacta a calitatii produselor contra actiunii factorilor interni si externi. Aceasta se refera la conservarea calitatii produsului alimentar prin protectia lui

impotriva factorilor externi ai mediului: umiditate relativa a aerului, particule de praf, radiatii ultraviolete, microorganisme, temperatura, socuri mecanice etc. Care, pe langa actiunea lor directa, pot crea conditii favorabile si pentru actiunea unor factori interni in masa produsului. Materialul din care se realizeaza ambalajul, sistemul si forma constructiva pot determina efecte diferite de la o grup a la alta de marfuri alimentare. De aceea, pastrarea intacta a calitatii marfii presupune compatibilitate intre produs si ambalaj (ambalajul sa nu influenteze negativ produsul in urma unor reactii chimice);

- Rationalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport si distributie, avand in vedere numarul mare de operatiuni de manipulare la care sunt supuse marfurile si ambalajele lor pe parcursul circuitului lor logistic;

- Promovarea desfacerii produselor pe piata. Pentru indeplinirea cu succes a acestei functii, ambalajul trebuie sa atraga atentia cumparatorului prin forma, culoare si grafica adecvata, sa fie usor de recunoscut, sa sugereze o idee precisa despre produs. De asemenea, preambalarea marfurilor alimentare trebuie sa tina cont de necesitatea dozarii alimentelor in unitati de masa sau de volum vandabile, de exigentele ridicate de consumatori fata de comoditatea in manipulare si utilizare, precum si fata de nevoia de informare a acestora asupra functionalitatii si conditiilor de pastrare a produselor.

Caracteristicile estetice ale ambalajelor au o mare importanta in actul de vanzare; ele trebuie sa-i convinga pe consumatori de calitatea produselor. Forma de p rezentare conteaza aproape in aceeasi masura ca si produsul in sine. De aceea, ambalajul trebuie sa cr eeze imaginea calitatii produsului conferita de soliditate, greutate redusa, durabilitate si eficienta in utilizare, iar conceptia estetica de ansamblu sa promoveze produsul, sa puna in valoare marca, sa permita o rapida si corecta citire, fara sa dea nastere la confuzii.