Turism Balnear

Turismul balnear este acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii, folosit de o largă categorie de turişti, in mod regulat.

Cap .1. Prezentarea potenţialului natural şi antropic pentru turismul balnear

România are un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile româneşti în momentul de faţă conţin peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, şi o serie întreagă de resurse minerale unice sau foarte puţin răspândite pe plan european: mofetele din zona Carpaţilor Orientali, nămoluri sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol.

Climatul României este în mod special adecvat pentru tratamentele terapeutice, incluzând arii cu bio-climat tonic, sedativ, marin şi salină.

Calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură sunt similare şi chiar superioare celor existente în staţiunile balneare consacrate pe plan mondial, în toate cele 14 categorii de afecţiuni cuprinse în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Resursele naturale balneare ale României cuprind:

-Ape minerale şi termale de nivel internaţional;

-Nămoluri terapeutice cu conţinut de substanţe organice şi minerale;

-Mofete – emanaţii naturale de bioxid de carbon;

-Lacuri cu ape mineraliyate de diferite concentraţii;

-Diferite micro-climate ( inclusiv cele din saline).

În România există 160 de staţiuni şi localitaţi balneare care deţin resurse de factori minerali de cură ( ceea ce face ca România să fie una dintre cele mai bogate ţări din lume, sub acest raport ), din care 24 de staţiuni balneare sunt de interes naţional, celelalte având un rol mai redus pe piaţa turistică internă şi europeană.

Acestea se află în princiăpalele zone naturale ale României, îndeosebi arcul Carpatic şi litoralul Mării Negre, şi de asemenea în zonele de câmpie, de deal şi in zonele sub-carpatice. În zona Carpaţilor Orientali se estimează că există 1500 de izvoare minerale, a căror compoziţie chimică este foarte variată.

Multe dintre aceste staţiuni necesită modernizarea şi dezvoltarea reţelei de scurgere a apei, a sistemului de livrare, îmbunătăţirea reţelei de drumuri în acestea, drumurile de acces etc.

Cele mai mari staţiuni, incluse în circuitul internaţional, cu un număr total de locuri cuprins între 2.500 şi 8.500 sunt, în ordine: Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaş. În multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cură şi complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă, diagnostic şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri. Staţiunea balneară cu cea mai mare capacitate de cazare este Felix, urmată de Herculane. Staţiunea Băile Felix deţinea cele mai multe locuri de cazare ( 6069 de locuri) din totalul capacităţii de cazare a turismului balnear.

O componentă destul de importantă a structurilor de tratament constituie aparatura medicală, care, după cum se cunoaste, influenţează în bună măsură aprecierea turiştilor asupra serviciilor medicale prestate în staţiunile balneoclimaterice. Nefuncţionarea multor aparate din cauza pieselor defecte, a lipsei pesonalului calificat pentru repararea şi întreţinerea aparaturii conduce pe de o parte la aglomerarea şi degradarea calitativă a tratamentelor, ca şi la uzura permanentă a aparatelor în funcţie, suprasolicitate de nevoia de a „ face faţă” cerinţelor de moment.

Turismul balnear din România este o formă de turism social. Tot sistemul balnear se bazează încă pe ajutorul social. Societăţile sunt preocupate de găsirea de alternative în cazul dispariţiei acestei forme de turism. Această formă de turism aduce o categorie specifică de turişti, care din punct de vedere ecomomic nu sunt foarte profitabili.

Turismul balnear ca şi alte forme de turism din România este marcat de sezonalitate. Aceasta este redusă doar în câteva staţiuni de interes naţional. De exemplu, Călimaneşti-Căciulata, datorită apropierii de Bucureşti şi de alte oraşe importante, a dezvoltat o nouă formă de turism – turismul de afaceri – prin dotarea hotelurilor cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri.

Agrementul balnear se dezvoltă, în general, în funcţie de cadrul geografic, profilul staţiunii şi grupele de vârsta care frecventează staţiunea.

În staţiunile destinate trismului internaţional, agrementul cuprinde următoarele ( pentru exemplificare sunt condiderate staţiunile Herculane, Felix, Vatra Dornei): ştranduri termale în are liber, piscine acoperite, saune, terenuri de sport, spaţii amenajate pentru picnic, bowling, carusele, pârtii de schi, pîrtii pentru săniuţe, telescaun, jocuri mecanice, cinematografe, biblioteci, muzee, dicoteci, săli de spectacole, piste pentru atletism, teren cros, cazinouri.

În cazul staţiunilor situate în apropierea marilor centre urbane, în weekend ştrandurile şi piscinele sunt supraaglomerate, creând discomfort pentru turiştii sosiţi în ţară sau de peste hotare. În celelalte staţiuni, agrementul este foarte redus sau chiar lipseşte.