Turismul religios - tendințele dezvoltării sale

Am ales o astfel de temă deoarece asistăm la o renaştere a acestei forme de turism.Ea este veche de mii si mii de ani, iar acum ia amploare cu ajutorul unei alte viziuni asupra turismului religios şi de pelerinaje.Noile sale dimensiuni o fac un domeniu atractiv pentru agenţiile de turism, autorităţile naţionale şi locale, tour-operatorii, companiile de transport, mediile universitare, administraţiile publice, cele care se ocupă de infrastructura generală şi specifică, precum şi altele.

Între turism şi cultură respectiv între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre obiectivul cultural/locul sacru şi motivaţia turistului în funcţie de care se pot analiza mai multe aspecte.

În ultimele decenii ale secolului XX, turismul mondial şi-a diversificat formele de manifestare pe plan internaţional, încercând să valorifice cele mai valoroase obiective culturale si religioase din patrimoniul cultural religios al unei ţări. Organizaţiile interne şi internaţionale vin în întampinarea celor interesaţi şi elaborează modele de succes pe care aceştia să le urmeze.Cea mai cunoscută şi unică în domeniu este Asociaţia Mondială de Turism Religios înfiinţată în 2006 în SUA.

Capitolul 1 cuprinde în prima parte ,trecutul şi prezentul turismului religios în lume şi în România, precum şi implicaţiile sale asupra călătoriilor. A doua parte descrie regiunile cu potenţial turistic religios din România şi Israel, cât şi activitaţile care pot creşte şi ajută dezvoltarea acestui tip de turism şi influenţa acestuia în economia ţării.

Capitolul 2 cuprinde informaţii despre obiectivele turistice de tip religios din Bucovina iar mănăstirile sunt cea mai mare atractie a zonei, însă sunt de părere că si acestea sunt slab exploatate, si că s-ar putea crea pachete mult mai complexe, care întradevăr să promoveze toate mănăstirile, nu doar cele care sunt monumente UNESCO, deoarece fiecare are o istorie unică în spate, si povestea fiecăreia este aproape la fel de interesantă.

Capitolul 3 prezintă o metodă de cercetare , în această lucrare voi încerca să analizez acest tip de turism practicat în Bucovina prin prisma punctelor pozitive si a punctelor negative, pentru a se putea contura o idee despre ce se face bine, dar si pentru a se vedea unde mai trebuie făcute îmbunătătiri. Această lucrare nu este una teoretică, ci una mai degrabă practică, deoarece aceste aspecte le-am observat chiar eu, în cadrul unei excursii în această regiune, si consider că această lucrare poate fi utilă persoanelor, societătilor sau chiar institutiilor care promovează sau interactionează cu turismul religios din Bucovina.

În realizarea acestui proiect am folosit 18 surse bibliografice din care am cules informaţii ,care mi-au fost de folos pentru realizarea acestiu proiectului.

Capitolul 1.Noţiuni teoretice privind turismul religios

Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia turistului. Prima parte a acestui proiect prezintă trecutul şi prezentul turismului religios în lume şi în România, precum şi implicaţiile sale asupra călătoriilor. A doua parte descrie regiunile cu potenţial turistic religios din România şi Israel, cât şi activitaţile care pot creşte şi ajută dezvoltarea acestui tip de turism şi influenţa acestuia în economia ţării.

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a turiştilor .

1.1 Conceptul de turism religios

Călătoriile cu scop religios nu sunt un fenomen nou. Religia este de mult timp un motiv integrant pentru a întreprinde călătorii şi este de obicei considerată CEA mai veche formă de călătorie non economică. În fiecare an milioane de oameni călătoresc către destinaţiile de pelerinaj cele mai importante din punct de vedere religios de pe întreg pământul, atât de origine mai veche cât şi modernă. Călătoriile motivate de religiozitate şi spiritualitate au devenit răspândite pe scară largă şi popularizate în ultimele decenii, ocupând un segment important din turismul internaţional, crescând substanţial în ultimii ani, atât proporţional cât şi în termeni absoluţi.

O creştere continuă în acest segment de piaţă pare a fi o tendinţă previzibilă şi pe viitor. Creşterile călătoriilor motivate religios au coincis cu creşterea turismului în epoca modernă, şi chiar dacă industria şi ale sale "practici asociate interacţionează cu viaţa religioasă şi instituţiile religioase, în aproape fiecare colţ al lumii", turismul religios este unul dintre domeniile cele mai puţin studiate din cadrul cercetării turismului. Aceasta îndeosebi, în comparaţie cu celelalte aspecte ale sistemului turistic şi pieţelor conexe. Lucrul acesta este surprinzător, deoarece religia a jucat un rol-cheie în dezvoltarea agrementului de-a lungul secolelor şi a influenţat modul în care oamenii îşi folosesc timpul lor liber. Ca atare, modelele de deplasare moderne şi activităţile nu pot fi pe deplin înţelese cu excepţia cazului în care religia este, de asemenea, luată în considerare.

Numai recent savanţii, guvernele, precum şi agenţiile de turism au luat la cunoştinţă de numărul tot mai mare de turişti motivaţi religios, sau, cel puţin, de creşterea vizitelor schiturilor sacre în conjunctura creşterii generale a patrimoniului cultural şi de turism. Acest interes public a apărut în principal din cauza potenţialului economic pe care îl presupune aceste călătorii religioase. Ca rezultat, locurile venerate sunt acum privite ca resurse turistice profitabile ce pot fi vizitate de turiştii interesaţi de situri culturale şi istorice. Moschei, biserici, catedrale, căi de pelerinaj, arhitecturi sacre, şi atracţiile metafizice sunt folosite în mod vizibil în turismul promoţional, după cum arată în cercetările recente de marketing şi conotaţiile sale religioase milenare. Ca urmare a introducerii pe piaţă şi a creşterii intereselui general pentru turismul cultural, situ-rile religioase sunt frecventate tot mai mult de turiştii curioşi decât de pelerinii spirituali.

Un alt aspect al turismului religios este că acesta implică din partea turiştilor un anumit nivel de instruire şi de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii şi semnificaţiilor spirituale. Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunoaştere şi de plăcere estetică, este dorinţa unei experienţe divine.