Turismul Rural - Bran-Moeciu

INTRODUCERE

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, influenţat de evoluţia societăţii, dinamica sa intergându-se procesului general de dezvoltare. Prin natura lui, turismul se prezintă ca o activitate economică situată la influenţa altor ramuri, ceea ce determină o serie de dificultăţi în definirea lui.

Prin conţinut şi roul său, privit ca fenomen caracteristic civilizaţiei actuale, turismul constituie una dintre componentele majore ale vieţii economico-sociale ce polarizează interesul unui număr mare de ţări pentru cunoaşterea dinamicii şi conţiuntul său.

Studiile în domeniu scot în evidenţă impactul acestuia asupra societăţiilor, culturilor diferitelor ţări de referinţă, acţiunea sa manifestându-se de la stimularea dezvoltării economiei, perfecţionarea structurilor sociale şi până la valorificarea superioară a resurselor, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, intensitatea acţiunilor fiind proporţională cu nivelul de dezvoltare şi politica fiecărei ţări.

De asemenea, turismul îşi aduce o importanţă contribuie în cadrul schimburilor internaţionale, el situându-se printre principalele ramuri ale economiei mondiale. El joacă rolul de agent dinamizator, desfăşurarea lui presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere ce determină o adaptare a forţei materilizată prin dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi stimularea producţiei ramurilor participante la construirea, dotarea spaţiilor de cazare, agrement, modernizarea reţelei de drumuri.

Turismul antrenează un număr foarte mare de persoane, pe plan social manifestându-se ca un mijloc de ridicare a nivelului de cultură, civilizaţie, instruire, prin stimularea schimburilor de valori, acesta facilitând îmbogăţirea orizontului cultural.

Atât în practica turistică internaţională, cât şi în literatura de specialitate, se constată o îndreptare a populaţiei oraşelor spre recreere către mediul rural. În acelaşi timp se remarcă faptul că formele de turism organizate în mari centre aglomrate, cu programe fixe, rigide, cu deplasări dintr-un mediu aglomerat în altul nu mai satisfac aspiraţiile, motivaţiile turiştilor unei însemnate părţi din rândul populaţiei urbane. Ca urmare, căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului.

Cu toate că ţara noastră dispune de zone cu un bogat potenţial turistic cu resurese naturale deosebite, acestea nu sunt eploatate şi puse în evidenţă.

Prin prisma experienţei acumulate de state precum Franţa, Germania, Italia se vor desprinde direcţii de promovare a altor perimetre rurale din România, cum ar fi zona Bran-Moeciu, care deşi deşine resurse turistice variate nu le exploatează corespunzător.

În cadrul acestei lucrări se vor face propuneri pentru promovare si dezvoltarea turismului rural din zona Bran-Moeciu.

Capitolul I - Prezentare generala

1.1 Asezare, limitele geografice ale zonei

Comuna Bran se află în partea de S-V a judeţului Braşov, la intrarea în culoarul Rucăr-Bran şi are altitudini cuprinse între 700-900 m. Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan românesc şi este formată din 5 sate: Poarta, Predeluţ, Sohodol, Şimon, Bran. Leagăn al agroturismului românesc, Branul este o veche aşezare rurală cu specific oieresc care s-a dezvoltat armonios în complexul popular de pe aceste meleaguri ale cântecelor tradiţionale.

Comuna Moeciu este situată în centrul ţării, la extremitatea sudică a judeţului Bra¬şov, între masivele Piatra Craiului şi Bucegi, în culoarul Rucăr-Bran. Aflată la o alti¬tu¬dine cuprinsă între 800 şi 1200 m, ocupă o suprafaţă de 103,4 km, cu o populaţie de 5.575 locuitori şi dispune de o suprafaţă împădurită de 5482 ha.

Această aşezare a fost ates¬tată documentar în anul 1405, în cadrul acesteia existând ca monumente istorice de artă şi arhitectură: Biserica ortodoxă-romană “Sf. Nicolaie” din secolul al XVIII-lea şi “Adormirea Maicii Domnului”, din 1818.

Comuna Moeciu face parte din unitatea geografică social-economică a locali¬tă¬ţi¬lor brănene. Este situată la 30 km distanţă de reşedinţa de judeţ - Braşov - pe DN 73 şi are în com¬po¬nenţă şase sate care au fuzionat în 1968: Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Drumul Carului, Măgura şi Peştera.

Comuna Fundata este aşezata la 11 km de la Bran şi are în componenţa sa 3 sate: Fundata, Fundăţica şi Şirnea. Comuna Fundata este amplasată la cea mai mare altitudine din România (1250-1360 m).

1.2 Cadrul natural

Culoarul Bran-Rucăr reprezintă o zona depresionară, cu dispoziţie NNE-SSV, cuprinsă între zidul Pietrii Craiului la vest şi masivul Leaota la est; în judeţul Braşov se încadrează sectorul ei nordic - Culoarul Branului -, în timp ce sectorul sudic - Culoarul Rucărului - revine judeţului Argeş. Genetic, este o depresiune tectonică de scufundare, aparută pe seama unei flexuri a cristalinului Făgăraş-Leaota, invadată de ape în timpul Jurasicului (când s-a depus o cuvertură de roci calcaroase, în mare parte recifale) şi al Cretacicului mediu (depozite de gresii şi conglomerate de Bucegi), modelată subaerian - inclusiv carstic - în timpul regresiunilor marine. Culoarul Bran are configuraţia unui amfiteatru ce coboara în trepte de la sud spre nord, de la circa 1350 m (cumpana apelor dintre bazinul Oltului şi al Dâmboviţei, cu pasul Giuvala), până la circa 900 m în apropiere de Bran. Bordure acestui amfiteatru este fromata dintr-o serie de martori: Varful Coarbei 1140m, Varful Sirnea 1226m, Vatarnita 1320m, Pasul Bran 1343m, Fundata 1361m, Simion 1009m. Acest ansamblu morfologic prezintă trăsăturile unei suprafeţe de nivelare - denumită şi Platforma Branului - adânc fragmentată de reţeaua hidrografică (râul Turcu cu afluenţii săi) şi din care nu au mai rămas în forma tipică decât câteva petice, la altitudinea de circa 1100 m.