Turismul rural, ecologic și cultural în Comuna Bran

Satul turistic Bran

Pe baza experienţei internaţionale şi a practicilor întâlnite în ultimii ani, în Ro¬mâ¬nia sunt considerate ca favorabile dezvoltării turismului zonele montane, li¬to¬ralul şi Delta Du¬¬nării, iar prin acţiunile desfăşurate de asociaţiile ce au ca obiect de ac¬ti¬vi¬ta¬te turismul ru¬ral şi agroturismul, numărul zonelor şi localităţilor rurale atrase în cir¬cu¬itul turistic a cres¬¬cut.

După 1990, odată cu înţelegerea importanţei turismului rural şi agrotu¬ris¬mu¬lui şi co¬¬res¬pun¬zător cu elaborarea unor reglementări legate de dezvoltarea acestora, pri¬¬mele gos¬¬¬po¬dării omo¬logate au fost în zona Moeciu – Bran – Rucăr. În acest con¬text, stu¬die¬rea experienţei satului turistic Bran este în măsură să ofe¬re elemente de re¬¬ferinţă pentru dez¬¬voltarea în această direcţie a altor localităţi şi pen¬tru pro¬mo¬va¬rea tu¬¬rismului rural pe pia¬¬ţa internaţională.

I. Prezentarea generală a zonei Rucăr - Bran

Branul este poarta naturală deschisă la trecerea din Transilvania în Mun¬te¬nia şi cu¬loarul dintre Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, învecinându-se cu Ţara Bârsei în nord şi no¬rd-est, la sud şi sud-est cu Dâmboviţa şi Valea Prahovei. Din punct de ve¬de¬re al ca¬dru¬lui natural, zona se prezintă ca o depresiune înaltă între 800 – 1.000 m cu ori¬en¬ta¬re NE-SV ce este delimitată de valea râului Bărsa, Munţii Piatra Craiului (cu vârfuri de pes¬te 2.000 m – Vârful Omu 2239 m).

Depresiunea este o platformă cu structuri de conglomerate şi calcar în no¬rd, for¬me carstice în sud, întinzându-se către bazine la Dragoslavele, despăr¬ţi¬te de pa¬sul Giu¬la¬va (1290 m). În zonă În zonă se remarcă un contrast între plaiurile pre¬lungi şi văile pu¬ternic adâncite de forme carstice: chei (Valea Rudăriţei, Valea Che¬ii), so¬ho¬doale, la¬pie¬zuri (Giuvala, Fundăţica), ponoare, izbucuri (Rudăriţa, Fu¬n¬dăţica), do¬li¬ne (Fundata), polii (Obârşia văii Izvorului), peşteri (peştera Li¬li¬e¬ci¬lor), etc.

Localitatea Bran se află în partea de SV a judeţului Braşov, la intrarea în culoarul Rucăr-Bran şi are altitudini cuprinse între 700-900 m. Branul se află la o distanţă de 27 km de Braşov pe DN 73; 109 km de Piteşti; 57 km de Câmpulung; 179 km de Bucureşti pe drumul european E60. Accesul pe cale ferată se face fo¬lo¬si¬nd re¬ţea¬ua Bucureşti-Braşov (166 km) şi Braşov-Zărneşti (cca. 30 km).

Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan românesc şi este formată din 5 sate: Poarta, Predeluţ, Sohodol, Şimon, având centrul comunal în satul omonim.

Această regiune are o climă temperată de depresiune intramontană cu veri r㬬co¬roa¬se şi ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5°C, iar în zonele ve¬cine se în¬re¬gis¬trează valori cuprinse între 4°C (Rucăr), 7°C (Braşov), 8°C (Câm¬pu¬lung). În lu¬¬na iulie, care este cea mai călduroasă din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar în luna ianuarie tem¬peratura variază între -10 şi -15°C. Zona Bran es¬te bogată în pre¬¬¬cipitaţii, numărul me¬diu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. În sezonul rece, nu¬¬¬mărul mediu de zile cu nin¬soare este de 60 zile¬/¬a¬n, iar grosimea stratului de ză¬pa¬¬dă este de 40-50 cm (propice pra¬cticării spor¬tu¬ri¬lor de iarnă). Vânturile pre¬do¬mi¬na¬n¬¬te în zonă au o viteză de 3-5 m/s.

Din analiza acestor factori climatici reiese amplitudinea termică redusă, adă¬po¬st de vân¬turi puternice, strat de zăpadă bogat şi îndelungat, ceea ce arată că ace¬a¬stă zonă are va¬lenţe turistice deosebite.

Reţeaua morfo-hidrografică din regiune este desfăşurată conform ori¬en¬tă¬rii re¬lie¬fului către bazinul Transilvaniei şi spre Câmpia Română. Există ape de adân¬ci¬me şi de suprafaţă. Apele de adâncime reprezentate de izvoarele aflate la con¬tactul dintre munţi şi culoarul Rucăr-Bran, ele fiind slab mineralizate şi cu o po¬tabilitate bu¬nă. În ca¬drul apelor de suprafaţă, culoarul Rucăr-Bran-Dragos¬la¬ve¬le, are rol de cum¬pă¬nă de ape între bazinul muntean şi cel transilvan. Sunt două râuri colectoare: Bâr¬sa – în sectorul nordic şi Dâmboviţa în sud

Din punct de vedere al florei şi faunei perimetrul se află în cadrul pădurilor de fag ce se amestecă la limita inferioară cu gorunul şi la cea superioară cu co¬ni¬fe¬rele. Pă¬du¬rile compacte de molid sau amestec de fag şi brad apar în Munţii Piatra Cra¬iului, Le¬a¬o¬ta şi Bucegi, în special la altitudini de 1400 – 1700 m, iar la altitudini înal¬te există jne¬peni, ienupări, floră subalpină şi alpină. Izolat apar porţiuni de larice, ti¬sa, amestecate cu mo¬lid, fag, dar din cauza poluării pajiştile şi fâneţele înlocuiesc acum zona de pădure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colţ, ga¬ro¬¬fiţa Pietrii Cra¬iu¬lui, bulbucii de pădure, sângele voinicului.

Fauna este reprezentată în special în Munţii Piatra Craiului şi Bucegi de ex¬em¬¬plare ca: lupul, capra neagră, ursul, mistreţul, veveriţa, râsul, vulpea, etc. Avi¬fa¬u¬na este re¬prezentată de: cocoşul de munte, ierunca, acvila de munte, cio¬că¬ni¬toa¬rea, cin¬teza, pi¬ţi¬goiul etc. În apele de munte trăiesc păstrăvi, scobari, clean, boiştean.

Toate aceste elemente pot reprezenta mo¬tivaţii pentru practicarea diferitelor for¬¬me de turism: în rezervaţii, speologic, şti¬in¬ţi¬fic, etc.

Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Branul se defineşte ca fi¬in¬d¬ un sat agrar, cunoscută fiind tradiţia locuitorilor în creşterea animalelor.

Poziţia şi forma satelor sunt o dovadă elocventă a adaptării la formele de re¬li¬ef. Pe platforme sunt amplasate satele Fundata, Şirnea şi Măgura, iar pe terase şi co¬¬aste, fe¬rite de inundaţii, sunt aşezate satele Moeciu, Sbârcioara, Şimon, Bran Po¬ar¬ta. Aceste lo¬calităţi fac parte din categoria satelor de tip risipit cu gospodăriile cu¬no¬¬scute sub forma ar¬haică de “casă cu curte” întâlnite şi în alte zone de munte ale Ro¬¬¬¬mâniei, precum şi în Eu¬ropa, unde poartă denumirea de “gospodărie cu ocol în¬tă¬rit”. Ocupaţiile de bază ale locuitorilor din acest perimetru sunt creşterea ani¬ma¬le¬lor, lucrul la pădure, atât în munţi cât şi prin pendularea între munte şi câmpie. Pre¬do¬¬minantă a fost creşterea vitelor în propria gospodărie cu “văratul” la munte, la stâ¬nele aparţinând obştei satului şi iernatul în gospodărie şi la “hodăi”.

Agricultura se practică pe scară mai redusă datorită terenului slab productiv şi a cli¬mei reci, iar lu¬crul la pădure a fost şi rămâne ocupaţia de bază a celor din zo¬nă. Un loc important în eco¬no¬mia acestui sat îl ocupă meşteşugurile şi industriile ţă¬răneşti le¬ga¬te mai ales de prelucrarea lânei. Ţesutul este practicat în fiecare gos¬po¬dă¬rie, iarna, la răz¬boi, realizându-se cunoscutele taluri “în vergi” în alternanţă cro¬ma¬ti¬că alb-negru, “să¬ri¬cile” sau straiele din lână ţurcană cu firul lung, etc. În cadrul meş¬te¬şugurilor se mai remarcă şi prelucrarea lemnului pentru mobilier.

Alt aspect al vieţii satelor din acest spaţiu îl constituie târgurile de ţară bi¬anu¬a¬le (la 9 august Târgul Pantelimonului, la 21 noiembrie Târgul Arhanghelului), unde par¬ti¬ci¬pă alături de brăneni şi locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Ţara Oltului, Ţara Bârsei, etc.

II. Potenţialul turistic al zonei Bran

Potenţialul turistic-cultural la nivelul localităţii Bran este atractiv şi variat, fiind re¬pre¬zentată de fondul etno-folcloric originar, manifestări folclorice şi sărbători tra¬di¬ţi¬o¬nale, cas¬telul Bran, muzeul de artă medievală, Biserica de zid cu hramul “Ador¬mirea Maicii Domnului” sau clădirea vechii vămi din secolul al XVIII-lea. În in¬cin¬ta cas¬telului Bran se află un important muzeu etnografic în aer liber ce include gos¬po¬dă¬rii ţărăneşti, instalaţii tehnice, obiecte specifice satelor din zonă.