Administrația publică locală din România - Relația dintre autoritățile locale și cetățeni

Acest studiu de caz doreşte să prezinte în prima secţiune anumite subiecte de ordin general privind Administraţia publică din România sub următoarele aspecte: definirea şi sfera de cuprindere a administraţie publice locale; caracteristicile administraţiei publice locale; rolul şi funcţiile administraţiei publice locale iar în cea de a doua secţiune se vor prezenta în special probleme privind relaţiile dintre cetăţeni şi Administraţia publică locală.

Definirea şi sfera de cuprindere a administraţie publice locale

La nivelul statului, alături de interesele generale se regăsesc şi interese locale, între acestea existând o interdependenţă ca de la parte la întreg.

Rezultă de aici că în stat, există interese generale, alături de interese judeţene precum şi de cele locale, mai mult chiar, între aceste interese existând o interferenţă reciprocă, interesul local fiind considerat că este în acelaşi timp şi interes general.

În concepţia lui Paul Negulescu, aceste interese sunt satisfăcute prin „administraţiuni publice", înţelese ca „totalitate a serviciilor publice destinate să satisfacă anumite interese generale, regionale sau comunale", precizând că sunt administraţii publice „statul, judeţul şi comuna”.

Potrivit acestei opinii, statul nu este singurul care înfiinţează servicii publice ci, în mod evident şi judeţele şi comunele, în calitatea lor de colectivităţi locale îşi pot organiza propriile servicii în vederea satisfacerii intereselor lor.

Pentru a stabili cadrul general de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale, se impune să facem o scurtă prezentare a noţiunii de colectivitate locală.

Prin colectivitate locală se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială. Legătura dintre cetăţeni şi autorităţi este una de interdependenţă accentuată, datorită faptului că administraţia publică locală reprezintă puntea de comunicare dintre cetăţeni şi autorităţile centrale.

Pe plan local, administrarea intereselor publice locale poate fi încredinţată: fie unor autorităţi statale şi extensiilor sale, ce desem¬nează autorităţi deconcentrate ale administraţiei publice de stat în unităţile administrativ-teritoriale, constituind administraţia teritorială (locală) de stat, fie administraţiei publice locale, care nu mai este o administraţie de stat, ci o structură administrativă care permite colectivităţilor locale să-şi soluţioneze problemele locale prin autorităţi administrative proprii, sub controlul autorităţilor statale centrale.

În definirea administraţiei publice locale, pornim de la noţiunea dată de un important doctrinar al dreptului administrativ, George Alexianu care înţelege prin administraţie locală „ toate acele organisme ale statului care sunt chemate să satisfacă interesele care nu sunt generale ci privesc, în primul rând, grupările omeneşti din localitate, şi care se caracterizează prin faptul că titularii cărora le sunt încredinţate administrarea acestor interese, nu deţin puterea de la autoritatea centrală, ci de la corpul electoral local, pe cale de alegere. Aceşti titulari sunt însă şi ei subordonaţi autorităţii centrale, reprezentată prin Guvern, care îşi exercită dreptul său de coordonare şi unitate a statului pe calea tutelei şi a controlului” .

Sfera problemelor locale, de regulă, este stabilită sau delimitată prin Constituţie ori prin lege. Recunoaşterea acestor probleme specifice locale, presupune şi existenţa unor mijloace materiale de realizare, cum ar fi: patrimoniul propriu, un corp de funcţionari care să gestioneze treburile publice, o anumită autonomie financiară care se bazează pe existenţa unui buget propriu. Într-un asemenea cadru fundamentat, colectivităţilor locale li se acordă posibilitatea de a participa la circuitul juridic, în nume propriu. Pe această bază, colectivităţile locale, organizate în circumscripţii administrative, care coincid sau diferă de unităţile administrativ-teritoriale ale statului, devin persoane juridice.