Cultura Plantelor Furajere - Cultura Trifoiului

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest seminar prezinta Cultura Plantelor Furajere - Cultura Trifoiului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 18 pagini .

Profesor: Solovastru Cernea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Trifoiul roşu Trifolium pratense L.

Importanţa furajeră

Cultura trifoiului roşu are o vechime mai mică de 400 de ani, fiind cultivată la început în Europa şi apoi în celelalte continente.

Originea trifoiului roşu este necunoscută, dar se susţine ipoteza că provine din forma sălbatică Trifolium pratense L. var. sponataneum.

Ca suprafaţă cultivată, în ţara noastră, ocupă cca 250.000 ha. Valoarea furajeră şi economică a trifoiului roşu este dată de următoarele particularităţi:

în hrana animalelor se foloseşte sub formă de masă verde, fân, făină de fân, nutreţ însilozat

calităţile furajere se datorează conţinutului în proteină, aminoacizi esenţiali, grăsimi caroten, vitaminele C şi E

fânul de trifoi roşu prezintă un grad ridicat de consumabilitate deoarece tulpinile se lignifică mai puţin, iar prin uscare o parte din frunze se păstrează, faţă de lucernă

influenţează favorabil însuşirile fizico-chimice şi biologice ale solului, prin cantitatea mare de rădăcini rămase în sol, prin cantităţile de azot atmosferic, de fosfor, potasiu şi calciu

intră în categoria speciilor melifere.

Însuşirile morfologice şi fiziologice

Trifoiul roşu este o plantă perenă, cu un sistem radicular format dintr-o rădăcină pivotantă, care poate să ajungă la adâncimi de peste 1 m, şi cu numeroase rădăcini laterale.

Pe rădăcini se formează numeroase nodozităţi în care se dezvoltă bacteriile de tip Rhizobium trifolii, ce participă, în simbioză cu planta gazdă, la procesul de fixare a azotului atmosferic.

De la baza coletului se formează numeroşi lăstari, care formează aparatul vegetativ aerian, înălţimea acestora fiind de 70-80 cm, iar la unele genotipuri de peste 120 cm.

Frunzele sunt trifoliate, formate din 3 foliole obovate cu un desen pe partea superioară, în formă de „V” de culoare verzuie.

Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip capitul.

Fructul este o păstaie cu 1-2 seminţe de culoare galbenă, cu nuanţe de violet. În medie 1 kg conţine peste 500.000 de seminţe care au MMB de 1,7-2,2 g.

În condiţii de păstrare optime (-180C) durata de păstrare a germinaţiei este de peste 10 ani.

Sistematică şi soiuri

Trifoiul roşu aparţine genului Trifolium şi face parte din familia Fabaceae (Leguminoasae).

În ţara noastră au fost create şi omologate următoarele soiuri:

Select 1- 1968; Napoca –Tetra- 1978; Apollo- Tetra -1990; Roxana- 1995; Dacia- Tetra- 1996.

Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie

Trifoiul roşu este specia de leguminoasă perenă adaptată zonelor bogate în precipitaţii şi mai răcoroase. Astfel, cele mai bune rezultate se obţin în zonele unde se înregistrează peste 600 mm precipitaţii anuale, repartizate uniform pe perioada de vegetaţie.

Seceta de primăvară este foarte dăunătoare trifoiului roşu, deoarece afectează producţia pe întreaga perioadă de vegetaţie.

Seminţele germinează la temperatura de 10C, dar intervalul optim este cuprins între 20-300C.

Dezvoltarea optimă a lăstarilor vegetativi se realizează în intervalul de temperatură de 15-170C.

În perioada de iernare, trifoiul roşu are o rezistenţă bună la ger, mai ales dacă plantele sunt acoperite cu un strat protector de zăpadă.

Trifoiul roşu se cultivă pe solurile cu textură mijlocie, profunde cu un conţinut ridicat de humus şi calciu, cu pH peste 6.0

Pe solurile nisipoase, cât şi pe cele cu un pH mai mare de 7

Fisiere in arhiva (1):

  • Cultura Plantelor Furajere - Cultura Trifoiului.ppt