Metodă de evidență a bolilor și dăunătorilor la plantele agricole

Înaintea lucrătorilor din complexul agroindustrial este pusă o sarcină de a îmbunătăţi semnificativ securitatea și eficacitatea metodelor și mijloacelor de lichidare a organismelor nocive. Prin urmare, combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor din culturi se bazează pe protecţia integrată, care este de o mare importanţă pentru a stabili momentul și utilitățile măsurilor de protecție pentru a reduce poluarea mediului cu pesticide şi a salva fauna utilă.

Reeşind din cele mentionate strategia protecţiei plantelor nu se acentuează pe distrugerea dăunătorilor, ci pe ţinerea sub control a populaţiilor lor. Utilizarea pesticidelor este posibil doar în cazurile în care numărul de dăunătoari, boli şi buruieni depăsesc pragul economic de dăunare şi acţionează la pierderi de culturi de peste 5%.

Pentru a întreprinde unele evidenţe trebuie de organizat controale din 3-4 persoane. În cadrul acestui control se pot include echipe de lucrători din pomicultură, legumicultură, viticultură care, în timpul său liber, vor fi implicaţi în această activitate. Se mai poate implica studenţi-practicanti, dar în timpul vacanţei de vară şi elevii din licee. Evidenţa este efectuată sub supravegherea agronomilor din gospodării agricole şi specialiştii de la direcţiile raionale a protecţiei plantelor conform avertizărilor cercetate. Rezultatele cercetărilor de pe fiecare cîmp (parcelă) se înscrie în fişa de control.

Comparând numărul de organisme dăunătoare şi utile sau dăunarea (infectarea plantelor) faţă de pragul economic de dăunare, agronomul pe protecţia plantelor ea decizii complexe pentru efectuarea tratărilor pe acele parcele.

După parcelele unde au fost efectuate lucrările, numărul dăunătorilor se introduc din fişa de control în jurnalul de folosinţă a pesticidelor în coloana “ numarul de dăunători până la tratare”, unde în baza ei se efectuează măsuri de protecţie.

Cu exactitate primirea datelor respective duc responsabilitatea cercetărilor agronomul şi specialistul în protecţia plantelor.

Partea I

Metodele evidenţei numărului de dăunători şi boli în culturile agricole.

Metodele evidenţei dăunătorilor se deosebesc prin mediul lor de viaţă. În dependenţă de biologia dăunătorului la diferite faze de dezvoltare pentru a lua diferite metode de evidenţă. Deşi pentru unele specii sau grupe de dăunători trebuie numaidecât de aplicat aceleaşi metode

Evidenţa dăunătorilor de sol. Stabilirea numărului de dăunători în sol se efectuează prin săpături. Probele în timpul săpăturilor se iau: superficial, obişnuit şi la adâncime.

Proba superficială (adâncimea până 10 cm) se foloseşte pentru evidenţa comparărilor grupelor nu mari de dăunători: coconul omidei de stepă, pupele la buha verzei, puparele muştelor, omida la viermele merelor şi a prunelor, pupele moliei miniere.

Proba obişnuită (adâncimea până la 45 cm) se foloseste pentru evidenţa tuturor dăunătorilor care trăiesc şi iernează în sol ( larvele la gândacii pocnitori şi la gândacul negru de stepă, omizile buhelor rozătoare , gărgăriţele, larvele gândacului ghebos, larvele carpofagilor etc).

Proba adâncă (până la 65 cm, uneori până la 1 m) se foloseste pentru evidenţa nu multor dăunători, care trăiesc şi iernează la adâncimea solului: larvele cărăbuşului de mai, larvele gărgăriţelor sfeclei şi răţişoara sfeclei.

Dimensiunile probelor de sol depinde de metoda insectelor extrase. Deci, atunci când extragem manual.