Structuri de Exploatare în Regie Proprie

Dupa primul razboi mondial, cu toate ca a sporit potentialul economic al Romaniei, situatia economica a tarii nu s-a imbunatatit simtitor. Uriasele distrugeri si jaful la care fusese supusa economia tarii de catre ocupantii germani, starea instabila atransporturilor, dezorganizarea intregii economii au accentuat si mai mult dificultatile eha.conomice ale Romaniei.

In urmatorii ani, cu toate incercarile pe care le-au facut guvernele ce s-au perindat in aceasta perioaa de a intensifica dezvoltarea unor ramuri industriale, recurgand si la mari imprumuturi de capital strain, Romania continua sa se comporte in intreaga perioada dintre cele doua razboaie mondiale ca “o tara cu industrie in care monopolurile imperialiste detineau pozitii dominante, cu agricultura in care mai continuau sa existe ramasite ale relatiilor feudale…”

Mentinerea ramasitelor feudale in agricultura Romaniei in perioada interbelica se datoreaza I principal felului in care a fost aplicata reforma agrara din 1921.

Reforma agrara din 1918-1921 a fost realizata in asemenea conditii, incat marea majoritate mosiereasca a fost mentinuta, majoritatea taranilor fara pamant sau cu pamant putin nu au fost improprietariti, iar celor improprietariti li s-au impus asemenea conditii, incat intr-un timp mai mult sau mai putin scurt o buna parteau pierdut pamanturile.

Infaptuirea reformei agare din 1921 a constituit un moment insemnat pe calea formarii fortelor si relatiilor de productie in agricultura. Fara indoiala ca trecerea de la proprietate feudala la mica gospodarie taraneasca stimuleaza interesul taranului de a folosi mai bine pamantul si pentru a-si imbunatati mijloacele si metodele de lucru. Efectul stimulator al acestei reforme putea fi mult mai mare , dak tinem cont ca urma imediat dupa distrugerile provocate de primul razboi mondial care au provocat mari pagube agriculturii.

Terenul expropriat , in suprafata de 6.008.100 ha, a redus latifundiile romanesti de la 8.109.000 ha in anul 1918, la 2.100.000 ha in anul 1930.

Din supafata expropriata au fost improprietariti 1.393.383 tarani cu suprafata de 5.067.922 ha, revenind pe o familie o suprafata medie de 2,9 ha .

In perioada 1930-1941 numarul taranilor cu gosodarii intre 0,4-1.8 ha a crescut cu 6,3%, iar suprafata medie a cazut cu aproape 0,2 . In aceeasi perioada a crescut si suprafata medie a gospodariilor mai mari de 5 ha.

Dupa unele estimari, inca din anul 1990 existau cca. 10 milioane de tarani saraci cu gaspodarii sub 5 ha, 3 milioane de tarani mijlocasi cu gospodarii intre 5-10 ha si 1 milioan de tarani bogati (chiaburi) cu gospodarii intre 50-100 ha si chiar mai mari.

P4e baza recensamantului agricol din anul 1941 putem spune ca sistemul de exploatare folosit impune gruparea exploatatilor astfel:

- Exploatatii agricole cu timp partial, in care numai o parte din membri familiei lucrau in gospodaria poprie , cea mai mare parte isi completau veniturile din fara gospodariilor. Ponderea acestora era de 24,9% din total si detineau o suprafata medie de 3,54 ha , reprezentand 15,6% din suprafata totala.

- Exploatatii agricole cu timp complet, care foloseau numai munca membrilor de familie, acest tip de exploatatie detinea majoritatea (58,3%) si detineau 47,5% din suprafata totala , media suprafetei pe o exploatatie fiid de 4,63 ha.

- Exploatatii agricole cu timp complet , care foloseau partial si munca salariata temporar , exploatatii care reprezentau 15,5% din totalul exploatatiilor , detinand 124,8% din terenuri si aveau o suprafata medie pe gospodarie de 9,17 ha

- Exploatatii agricole care foloseau integral munca salariata avand character capitalist. Acest tip de exploatatii aveau o pondere redusa in totalul exploatatiilor , detinand 12,1% din terenuri , iar suprafata medie pe exploatatie fiid de 46,7 ha.