Adolescența ca vârstă critică

1. Introducere

Adolescența este una din cele mai importante perioade din viața unui om, poate chiar cea mai importanta, deoarece în aceasta perioadă au loc numeroase schimbări atât la nivel fizic cât si la nivel psihic. Perioada adolescenței se desfășoară între 14 și 20 de ani.

Încă din antichitate adolescența a fost o perioadă de interes astfel că ,, Platon susținea ca dacă în copilărie e nevoie de sport și muzică, în adolescență e nevoie de matematică; iar Aristotel susținea că tinerii sunt la vârsta la care își dezvoltă abilitatea de a alege, își dezvoltă autodeterminare.”(Dobrescu,2016, p. 8)

,,Rousseau( apud Vallieres,2013 ) în secolul XVIII spunea că adolescența este asimilată cu criza pubertății, aceasta apărând mult mai târziu astăzi, astfel încât la sfârșitul secolului XIX, sub influența extinderii perioadei de studii, ce îi menține pe elevi într-un fel de copilărie prelungită, adolescența apare ca o grupă de vârstă de sine stătătoare. Tinerii trebuie să fie liberi de rolurile adulților, astfel încât ei să experimenteze în mod natural lumea.”( Dobrescu, 2016,p. 8-9)

În cartea ,, Geneza și dinamica idealului în adolescență”, autorii caracterizează perioada adolescenței ca fiind ,,vârsta proiectelor , a visurilor, a idealurilor ”(Bazac, Dumitrescu , Mahler, Radulian, 1974, p. 7)

Adolescența este considerată ca fiind o etapă complexă, această etapă marchează drumul individului către maturitate.

Din punct de vedere etimologic cuvântul adolescență provine din limba latină în care cuvântul ,,adolesco-ere” înseamnă a crește, a se maturiza.

Adolescența poate fi considerată o perioada dificila. Această etapă ,, este și o perioadă a ,, doliului”, sau a travaliului de devenire, transfigurate în coincidența a două evenimente majore: ,, moartea” copilului și nașterea ,, adultului” ” .(Golu, 2010, pg. 204) . În această perioadă individul iși construiește identitatea.

Adolescența a fost studiată de mulți autori printre care si Ann Birch care susține ca există ,,două tipuri de opinii cu privire la abordarea adolescenței. În primul rând, opinia tradițională consideră adolescența ca o perioadă de dezvoltare dominată de agitație și revoltă, stres și frământări, acumulare de presiune datorită transformărilor fizice, emoționale, cognitive, sociale. În al doilea rând, opinia sociologică caracterizează perioada adolescenței în același mod, însă pune accent pe cu totul alte cauze, precum nevoia de independență, sensibilitatea față de evaluările celorlalți, confuzia de rol.”( Golu, 2010,pg 204)

1. Cuprins

Adolescența este considerată ca fiind perioada de creștere si de maturizare a individului așadar si perioada de învățare. Această perioadă ,,favorizează, pe de o parte, o dezvoltare cognitivă remarcabilă, iar pe de altă parte, formarea culturii generale.”(Crețu, 2009, pg.271)

Adolescența este marcată de terminarea ciclului gimnazial și începerea ciclului liceal acesta aducând schimbări esențiale în învățare.

În timpul liceului ,,conținuturile de învățare sunt amplificate cantitativ și calitativ.(Crețu, 2009, pg. 271) Adolescentul capătă noi cunoștințe iar volumul acestora este mai mare. ,,Volumul de cunoștințe crește intens, ca și cel de sisteme de operații cu simboluri.”(Verza, 1995, pg. 57)

Cum aminteam și mai sus adolescența poate fi considerată o perioadă dificilă pentru unii. Adolescența este perioada răzvrătirii, a încercărilor, a noului. Adolescentul este caracterizat ca fiind ,, un nonconformist și un luptător activ pentru îndeplinirea dorințelor sale, un original în adaptarea soluțiilor urmărite, în modul de a privi și a se adapta la lumea înconjurătoare.”(Golu, 2010, pg. 207)

În prima parte a adolescenței, comportamentul individului are perioade oscilante, acesta ,,oscilează între copilărie și maturitate, visează și este preocupat de viitor, trăiește intens sentimental, dar este labil în relațiile cu sexul opus, este dornic de a ști și a învăța, dar efortul depus nu este prea prea constant, este nemulțumit de alții, dar față de sine adopta un ușor narcisim.” (Golu, 2010, pg. 207)