Fisă de control Medie-Amplitutine

1. Generalități

Fișa de control este unul dintre “cele șapte instrumente statistice” utilizate în managementul calității. Ea a fost prezentată pentru prima dată în 1931 de Walter Shewhart (dar a folosit-o încă din 1925 la Western Electric Company).

În multe lucrări recente este numită grafic de control, deși este preferabil să fie utilizată prima variantă cel puțin din două motive:

- a devenit cunoscută sub aceasă denumire;

- ea conține și alte elemente în afară de grafice, iar în cazul prelucrării unor date variabile (nu atributive), pe ea sunt reprezentate două grafice (nu unul).

În funcție de tipul datelor prelucrate, fișele de control sunt de două tipuri:

1 - fișe de control pentru variabile;

2 - fișe de control pentru atributive.

Graficele de control pentru variabile sunt destinate investigării stabilității celor doi parametri de bază ai unei caracteristici măsurabile X: centrarea (evaluată printr-un parametru de localizare: media sau mediana) și precizia (evaluată printr-un parametru de variație: abaterea standard sau amplitudinea).

Astfel, cele mai utilizate fișe de control pentru variabile sunt:

1 - fișa de control “Medie - Amplitudine” ( );

2 - fișa de control “Medie - Abatere standard” ( );

3 - fișa de control “Mediană - Abatere standard” ( ).

În anumite situații însă, este preferabil să fie utilizate alte tipuri de fișe de control pentru variabile, cum ar fi:

- fișa de control “Valori individuale - Intervale de mișcare” (“Individuals - Moving Range”: ) - când pot fi utilizate doar date singulare (volumul eșantionului este egal cu o unitate), deoarece ori controlul este distructiv, deci scump, ori parametrii procesului evoluează foarte lent și mai mult de o măsurătoare la un moment dat nu se justifică;

- fișa de control “Medie - Amplitudine” ( ) pentru cazul mediei glisante - când parametrii de localizare ai procesului evoluează inerent și previzibil (este acceptată această evoluție, cauza specială care o determină fiind considerată o caracteristică intrinsecă a procesului; exemple în acest sens sunt procese în timpul cătora scula utilizată se uzează sau soluția chimică se depreciază progresiv).

Fig. 1. Histograme identice, pentru evoluții diferite ale valorilor în timp.

Graficele de control pentru atribute sunt utilizate pentru evaluarea stabilității unui singur parametru al unei distribuții de date atributive (în general, de tip binar), de aceea ele comportă un singur grafic.

Sunt utilizate următoarele tipuri de grafice de control pentru atribute:

1- graficul p, pentru proporția de unități neconforme;

2 - graficul np, pentru numărul de unități neconforme;

3 - graficul c, pentru numărul de neconformități;

4 - graficul u, pentru numărul de neconformități pe unitate.

Există însă și alte tipuri de control pentru caracteristici atributive (controlul multiplu, controlul secvențial), unde însă nu se urmărește stabilitatea procesului, ci conformitatea loturilor de produse, pe baza unor cerințe impuse și a unor riscuri asumate de furnizor și beneficiar:

Necesitatea urmăririi în timp a procesului este relevată în fig. 1, unde se observă că o aceeași histogramă (evaluare globală) poate fi obținută prin succesiuni absolut diferite de valori măsurate, care atestă existența unor procese diferite.

Astfel, examinând prezentarea cronologică a valorilor măsurate, se constată:

- în diagrama din stânga sus, procesul prezintă o variabilitate ridicată, dar valorile oscilează permanent în jurul valorii centrale (mediei);

- în stânga jos, valorile caracteristicii măsurate urmează un trend ascendent, cu mici oscilații;

- în dreapta sus, există un trend descendent urmat de al doilea trend - ascendent, cu mici oscilații;

- în dreapta jos, există o succesiune periodică de creșteri și descreșteri, iar în general, trendul este descendent.