Folclor

Seminar
8/10 (1 vot)
Domeniu: Alte domenii
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 25 în total
Cuvinte : 21927
Mărime: 67.93KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

Legenda e o naraţiune care caută să explice obârşia unui fenomen, a unui aspect de detaliu chiar, sau să comenteze şi să comemoreze fapte şi figuri de seamă din trecutul nostru. Prin însăşi structura ei, legenda are o funcţie didactică. Ea pretinde că relatează adevărul. Fiindcă în ea primează intenţia ştiinţifică, legenda e mai puţin poetică decât celelalte specii epice. Povestitorul e preocupat de miezul faptului, de dimensiunile lui impresionante, nu de maniera narativă, care este complet subordonată intenţiei de a contura fenomenul comentat cu cât mai multă claritate şi evidenţă. Deoarece ea tinde să explice, să dea informaţii despre anumite fapte petrecute în anumite parţi şi la anumite fiinţe, ea e aproape localizată, legată de anumite locuri, de anumite fiinţe sau specii. Ceea ce caracterizează legenda e o anumita încordare care o străbate de la început până la sfârşit. Catastrofa finală e aşteptată cu sufletul la gură. Această tensiune internă, prevestitoare de deznodăminte tragice, vine din îmbinarea ciudată dintre cele două lumi în care se desfăşoară acţiunea, tărâmul nostru şi tărâmul celalalt în care sălăşluiesc fiinţele supranaturale.

Trecerea de la un tărâm la celălalt se face prin forţarea ordinii existente, prin tulburarea legilor fireşti. Pătrunderea omului în lumea de dincolo sau ivirea fiinţelor supra sau subpământene printre oameni înseamnă neobişnuitul prevestitor de calamităţi.

Omul simplu se simţea copleşit, zguduit de ciocnirea celor două ordini, moduri de existenţă telurică şi cea presupusă dincolo de aceasta. Interferenţa dintre cele două tărâmuri se

întâmplă numai în chip excepţional, ca un fapt izolat ce nu se mai repeta sau faţă de care trebuiau respectate indicaţiile care ar împiedica repetarea lui. Neobişnuitul e caracteristica centrala a faptelor reluate în legendă. Pactul cu diavolul pentru o viaţă de huzur, răpirea flăcăului de zâne sunt lucruri nefireşti, care se petrec în mod excepţional. În general, legenda e scurtă, alcătuită dintr-un singur episod, rareori e pluriepisodică şi atunci e de obicei legenda-

basm.

Eroul de basm se caracterizează în genere prin atitudinea lui activă. Spre deosebire de cel din legendă, unde acesta este pasiv, victimă a unor întâmplări pe care el nu le poate ocoli, sau calcă din neştiinţă consemnul, totul sfârşind printr-o catastrofă. Contrastul e folosit de creatorii basmului pentru a reliefa cu cât mai multă putere virtuţile extraordinare ale eroului. Basmul fantastic nu e tot atât de veridic ca legenda sau povestirea, există un prag care le desparte trădat de libera mânuire, de unele trăsături de ironizare sau chiar de satirizare a fiinţelor în a căror existenţă se încrede neîndoit.

Dacă se examinează mai de aproape deosebirile dintre basm şi legendă în modul de a trata personajele supranaturale, se poate surprinde mobilul creaţiei basmului. Acesta are la bază două resorturi: exagerarea unor trăsături până la limitele pe care le poate îngădui reprezentarea în imaginaţie, cel mai adesea speculând efectele contrastante, iar pe de altă parte

tratarea lor cu o uşoară zeflemisire, consecinţă indiscutabilă a atitudinii de dominare din partea creatorului popular.

Dacă basmul e dramatic, legenda e de obicei tragică. Finalul tragic se încheie cu anunţul caracteristic: „de atunci…”.

Eroul din legendă este în genere pasiv, victima unor întâmplări nefaste, a unor încălcări care s-au încheiat cu un anume dezastru, în opoziţie cu eroul basmului care porneşte la acţiune deţinând mereu iniţiativa şi asociindu-se după nevoie cu fel de fel de obiecte miraculoase şi fiinţe fantastice.

Compoziţia se desfăşoară linear, fără suişuri şi coborâşuri, ca o simplă însăilare descriptivă. Elementul narativ este firav, adesea redus la indicarea modului specific de a se manifesta. Lipsind al doilea personaj, lipseşte şi conflictul, atitudinea ostilă a fiinţelor negative este arătată în chip generic, ca o enunţare generală.

Cuprinsul poate fi schematizat, redus la enumerarea unor atribute.

Formele în genere lipsesc, ca şi alte categorii de exprimări cristalizate, dar legenda impresionează prin universul ei poetic, închizând o întreagă lume poetică, de la licărirea misterioasă a astrelor, formele stranii ale peisajului până la lucruri din care n-a mai rămas decât zgura amintirilor.

Tematica legendelor este foarte variată. Cele mai multe sunt construite după două tipuri

compoziţionale. Cel mai simplu, tipul comentator, se reduce la o expunere redusă a faptului. Naraţiunea se desfăşoară linear, pe mici etape. Explicaţia poate să lipsească, interesul rezidând în miezul faptului expus, întrucât acesta ilustrează profilul unui personaj.

Al doilea, tipul explicativ, cuprinde legende mai dezvoltate, uniepisodice, în care deznodământul catastrofal şi punctul culminant al naraţiunii. Acţiunea se desfăşoară lin, linear, pentru ca dintr-o dată să intervină factorul neprevăzut, care aduce cu sine întreruperea firului. Naraţiunea e dispusă în doua unităţi inegale. Cea dintâi expune antecedentele, fiind o însăilare de aspecte obişnuite, cotidiene, care au numai rolul de a pregăti finalul, de a-i arăta antecedentele spre a-l face cât mai plauzibil. Cea de-a doua, mai scurtă, începe cu devierea de

la firul cotidian, fie prin încălcarea unei oprelişti, fie prin apariţia neprevăzută a fiinţei malefice sau a vreunei catastrofe dezlănţuite de vreun demiurg drept pedeapsă perpetua, sau de alt opozant.

Societatea internaţională pentru cercetarea naraţiunilor populare a adoptat următoarea schema de clasificare: I-Legende etiologice; II-Legende istorice; III-Legende mitologice; IV-Legende hagiografice;

Orânduirea nu e întotdeauna uşoară, deoarece unele înfăţişează atribute care aparţin la doua categorii: unele personalităţi istorice au suferit o mitizare puternică, legendele lor fiind mitico-istorice, după cum în grupa legendelor religioase se întâlnesc figuri cu evidente trăsături mitice.

Unitatea specifică pe care i-o sugerează denumirea, este subminată de faptul că fiecare dintre subtipurile amintite reorientează într-o altă direcţie modelul poetic. Astfel, ca să

urmărim şi un exemplu, în scenariul epic al legendelor etiologice, motivul final al metamorfozei este unul recurent, propriu subtipului. Locul acestuia, în legendele hagiografice

şi, adesea, chiar în cele istorice, luat de motivul relicvei sau al vestigiului în care se păstrează

amintirea personajului sau a evenimentului evocat în legendă. Alternarea acestor motive are, se înţelege, consecinţe în planul semnificaţiei, al valorilor acreditate în legendă.

Un asemenea mod de ordonare a evenimentelor şi fenomenelor implică repartizarea întregului ansamblu în funcţie de două repere, esenţiale pentru orice fel de mişcare diegetică: începutul şi sfârşitul. Primul reprezintă (în logica povestirii) o stare de echilibru, o stare minată de o contradicţie lăuntrică, generatoare de dezordine şi evoluţie; al doilea reper marchează punctul de regăsire a echilibrului, regăsire datorată unei suite de întâmplări prin care, treptat, contradicţia originară a fost eliminată. În sistemul legendelor „începutul” şi „sfârşitul” sunt valorizate simbolic, devenind cele două moduri exemplare de a fi ale lumii: modul ideal şi modul real (în acest caz, „ideal” nu înseamnă că prima structură ar fi perfectă,„parasiadică”, ci numai că ea se constituie ca o plăsmuire a gândirii, ca un construct pur mintal). Prin urmare, povestirile legendare instituie o punte între realitatea imediată (aşa cum era ea cunoscută şi stăpânită de oamenii satului tradiţional) şi o altă „realitate”, gândită şi

imaginată ca un termen de referinţă, ca o oglindire (cel mai adesea „pe dos”) a acelei imediate.

Preview document

Folclor - Pagina 1
Folclor - Pagina 2
Folclor - Pagina 3
Folclor - Pagina 4
Folclor - Pagina 5
Folclor - Pagina 6
Folclor - Pagina 7
Folclor - Pagina 8
Folclor - Pagina 9
Folclor - Pagina 10
Folclor - Pagina 11
Folclor - Pagina 12
Folclor - Pagina 13
Folclor - Pagina 14
Folclor - Pagina 15
Folclor - Pagina 16
Folclor - Pagina 17
Folclor - Pagina 18
Folclor - Pagina 19
Folclor - Pagina 20
Folclor - Pagina 21
Folclor - Pagina 22
Folclor - Pagina 23
Folclor - Pagina 24
Folclor - Pagina 25

Conținut arhivă zip

Alții au mai descărcat și

Metode de Prevenire și Stingere Incendii

3.1.Accesul mijloacelor si al personalului pentru interventie in caz de incendiu se asigura in permanenta la toate: a) constructia unitatii cu...

Măsurători Directe de Aceeași Precizie

Masuratorile directe de aceeasi precizie, reprezinta un volum important de lucrari, executate pe teren în cadrul activitatilor geodezice,...

Biometria

Biometria reprezinta totalitatea metodelor prin care se face identificarea sau autentificarea unei persoane pe baza datelor biometrice: amprente...

Te-ar putea interesa și

Folclorul obiceiurilor de iarnă

UN PRIM CUVÂNT. Niciun popor nu poate exista fără comunicare, fără să schimbe valori. Dar valorile fiecărui neam vin din vechime, îl...

Integrarea elementelor de etnografie și folclor în circuitul turistic vâlcean

INTRODUCERE Județul Vâlcea a cunoscut de-a lungul evoluției sale social - istorice multiple interferențe care, exprimându-se în similitudini de...

Ținutul Pădurenilor

Judetul Hunedoara, tinut de exceptional interes istoric si etnofolcloric, cuprinde mai multe zone etnografice, unele îndelung studiate si precis...

Substractul folcloric în lirica lui Octavian Goga

O.Goga a fost si el cu precadere un poiet al vremii sale, mai cu seama al celei perioade dramatice din istoria Transilvaniei, cînd oamenii din acel...

Folclorul Copiilor

Frumuseţea limbii şi puterea vie a imaginilor se găsesc în cărţi ale trecutului şi în creaţia anonimă a folclorului spre care ne îndreptăm mereu cu...

Despre folclor, tradiții creștine și artă populară

Uneori este atâta frumuseţe pe lume încât inima mea neputând să o primească se ascunde într-o peşteră” -Vince Lombardi Prin folclor înţelegem...

Ipostaze ale Folclorului Muzical Dâmbovițean în Contemporaneitate

Lucrarea “Ipostaze contemporane ale folclorului muzical dâmbovitean” s-a materializat în urma unui lung si anevoios proces de cautari, cercetari,...

Migrațiile interne și enclavele culturale - așezări de pastori ungureni în nordul Munteniei

A. PREZENTARE Nu întâmplător cuvântul „păstor” este explicat în DEX astfel: „cioban, figurat preot, conducător, îndrumător spiritual”, şi, ca...

Ai nevoie de altceva?