Organizarea și funcționarea Băncii Centrale Europene

1.INTRODUCERE

Constituirea băncilor centrale a reprezentat „ piatra de temelie” a unui sistem financiar și modern. Această decizie a avut ca fundament faptul că baterea monedei se desăvârșea într-un mod descentralizat iar în ceea ce privește plățile, adesea existau întârzieri. Mutațiile ce s-au produs la nivelul sistemului financiar a dus la implicarea semnificativă a băncilor centrale în restabilirea ordinii financiare. De cele mai multe ori, o bancă centrală semnifică singura instituție ce este capabilă să dirijeze celălalte instuții prin resursele deținute într-o direcție optimă.De asemenea, există și o serie de opinii cu privire la extinderea băncilor centrale într-un mod excesiv.

2.EVOLUȚII DE LA INSTITUTUL MONETAR EUROPEAN DE DINAINTE LA BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

În vara anului 1988, Consiliul European a menținut ideea de constituire în mod progresiv a Uniunii Economice și Monetare, cunoscută și sub abrevierea de UEM. Consiliul a numit un comitet condus de J. Delors, care era președinte al Comisiei Europene, în scopul studierii și propunerii unor etape concrete de constituire a uniunii. Acest comitet era alcătuit din guvernatorii băncilor centrale ale tuturor statelor care erau regăsite în Comunitatea Europeană(CE), un profesor ce preda științe economice, un președinte cât și directorul general al unei bănci. În anul 1992, „Tratatul de la Maastricht”( Tratatul cu privire la Uniunea Europeană) a decis o foaie de parcurs ce presupunea atât crearea unei monede cât și a unei bănci centrale pentru UE, acestea fiind comune.

Atingerea acestui obiectiv a fost atins după parcurgerea a trei etape. În ceea ce privește prima etapă, s-a desfășurat până în 1994 și a fost denumită etapa de pregătire. Aceasta a presupus dezvoltarea Uniunii Economice, evoluarea coordonării politicilor economice, extindea rolului monedei de cont (ECU), tratative în ceea ce privește acceptarea Tratatului UE. În această etapă, nu a fost creată nicio instituție monetară. În iarna anului 1994, a fost constituit Institutul Monetar European, cunoscut și sub abrevierea de IME, reprezentând un pas esențial în formarea Băncii Centrale Europene. Institutul Monetar European a luat asupra sa sarcinile Comitetului guvernatorilor cât și a FECOM. Spre deosebire de acest comitet, IME s-a dezvoltat într-un timp scurt atât din punct de vedere a organizației cât și referitor la numărul membrilor ce făceau parte din personal. De asemenea, IME a dispus de o personalitate juridică proprie. Pe parcursul a 4 ani, Institul Monetar European a stabilit modul de organizare într-un mod rapid. Principalul obiectiv al Institutului Monetar European a fost constituirea Sistemului European al Băncilor Centrale și de asemenea Banca Centrală Europeană și noua monedă.