PNDR 2007-2013

Capitolul 3

Analiza situatiei actuale1, caracterizata prin puncte tari si puncte slabe,

strategia aleasa pe baza acesteia si evaluarea ex-ante

3.1. Analiza situatiei din perspectiva punctelor forte si a punctelor slabe

3.1.1. Contextul socio-economic general din zona rurala

3.1.1.1. Situatia economica generala

România se bucura de un potential de dezvoltare important, însa nefolosit. Cu o suprafata totala de 238 mii km2 si o populatie de peste 21 milioane de locuitori, România, este ca marime, cel de-al doilea nou statmembru al Uniunii Europene, dupa Polonia.

Ea reprezinta 6% din suprafata totala a Uniunii Europene si 4% din populatia acesteia. Investitiile si competitivitatea din România constituie înca elemente care trebuie îmbunatatite, pentru a se reusi o accelerare a cresterii economice si asigurarea unei convergente a veniturilor cu cele din UE. În anul 2005, România detinea mai putin de 1% din PIB-ul Comunitatii Europene, înregistrând o crestere rapida a PIB-ului pe cap de locuitor, dar ramânând la 34% din media Uniunii celor 25 (INS – Anuarul Statistic al României, 2006). Aceste discrepante sunt în curs de diminuare, în urma integrarii în Uniunea Europeana. Economia româneasca se dezvolta într-un ritm rapid, comparativ cu economia din UE, iar nivelul PIB începe sa creasca. Dupa înregistrarea unui declin important, catre sfârsitul anilor 1990, economia româneasca si-a reluat cresterea începând cu anul 2000 si a înregistrat o rata anuala medie de crestere de 5%. Vârful acestei evolutii a fost atins în 2004, înregistrând o rata de crestere a PIB de 8,5% fata de anul anterior.

Zonele rurale dispun de un potential de crestere substantial si au un rol social vital. Conform

definitiei2 din legislatia nationala, zonele rurale din România acopera 87,1% din teritoriul tarii,

cuprinzând 45,1% din populatie (la 1 iulie 2005, conform indicatorilor Institutului National de

Statistica3), si anume, 9,7 milioane de locuitori. Densitatea medie a populatiei din zonele rurale a

ramas relativ constanta de-a lungul anilor (la circa 45,1 locuitori/km2). Definitia OCDE pentru

notiunea de ruralitate4 conduce la cifre usor diferite, însa permite comparatiile pe plan international.

Desi asemanatoare din punctul de vedere al distributiei în teritoriu, populatia României are un nivel de ruralitate mult mai pronuntat, ponderea populatiei rurale din România reflecta incidenta mai mare a acesteia fata de alte tari din UE, unde asezarile rurale sunt mai putin populate si la scara mai redusa, ca alternativa fata de concentrarile urbane. Multe dintre aceste comunitati rurale contribuie, într-o mica masura, la cresterea economica, însa îsi pastreaza structura sociala si modul traditional de viata.

Populatia rurala nu este distribuita uniform. Exista diferente semnificative din punctul de vedere

al densitatii populatiei, pe tot teritoriul României. Majoritatea comunelor cu mai putin de 50 locuitori/km2 sunt grupate în partea de vest a tarii, comparativ cu zonele din est si din sud, unde

predomina comunele, cu densitati ale populatiei de 50-100 locuitori/km2. Cele mai populate zone

rurale sunt cele din nord-estul tarii, unde rata natalitatii este ridicata, si în regiunile din sud, puternic

industrializate în perioada comunista. Exista mari disparitati, determinate în special de influenta

reliefului la nivel regional si judetean. În acest context, se remarca cele 24 de comune si orase care se suprapun în totalitate sau partial cu Rezervatia Biosferei Delta Dunarii unde densitatea medie a

populatiei este de 28,7 locuitori/km2.

Restructurarea agriculturii si revitalizarea economiei rurale pot constitui pârghii importante de

dezvoltare. Contributia agriculturii la PIB a fost întotdeauna ridicata. Valoarea adaugata bruta (VAB)

a agriculturii a reprezentat 12,1% din PIB si 13,6% din totalul VAB (INS, 2006). Cu toate acestea, ea

ramâne scazuta, având în vedere resursele neutilizate. Populatia angajata în agricultura si silvicultura, de exemplu, are o pondere mult mai mare (32%), reflectând somajul si o productivitate redusa a muncii. Restructurarea agriculturii va avea un impact deosebit asupra economiei rurale în general, având în vedere ca agricultura continua sa ramâna cea mai importanta activitate din spatiul rural si o sursa esentiala de venit pentru gospodarii.

Restructurarea activitatilor la nivelul fermelor si intensificarea capitalului pentru fermele comerciale

va duce inevitabil la utilizarea unei forte de munca mai scazute, pentru îmbunatatirea competitivitatii.

Experienta din alte sisteme agricole, din statele membre sau din alte tari, reprezinta o dovada

importanta în acest sens.

Populatia activa reprezinta 46,3% din totalul locuitorilor din spatiul rural si poate contribui la

sustinerea cresterii economice din zonele rurale, daca vor exista mijloace de stimulare adecvate.

3.1.1.2. Situatia demografica a zonei rurale – privire de ansamblu

Declinul populatiei din România, mai pronuntat în zonele rurale, constituie o problema care va trebui rezolvata daca se doreste dezvoltarea economica a acestor regiuni.

De la vârful atins în 1989, populatia totala a României a înregistrat o scadere rapida. Aceasta tendinta este foarte pronuntata în zonele rurale. Numarul locuitorilor din zonele urbane a depasit numarul locuitorilor din zonele rurale pe la jumatatea anilor 1980, ca urmare aproblemelor economice cu care se confrunta România în acea perioada.

Odata cu explozia economica din ultimii ani, populatia urbana a crescut într-o oarecare masura, în timp ce numarul locuitorilor din zonele rurale a continuat sa scada.

Procesul de îmbatrânire si scaderea naturala a populatiei, care decurge din aceasta situatie,

constituie principalii factori ai declinului populatiei rurale. Între 1998 si 2005, se constata

urmatoarele: (1) ponderea categoriei de vârsta 0-14 ani din totalul populatiei rurale a scazut; (2)

ponderea categoriei de vârsta 15-64 ani a ramas relativ stabila; (3) ponderea categoriei de peste 65 ani a înregistrat o tendinta ascendenta, ajungând, în 2005, la 19% din totalul populatiei rurale (fata de

11% în zona urbana). Scaderea naturala a populatiei rurale s-a accelerat semnificativ în ultimii cinci

ani, ajungând la rate de aproape – 4/1.000 de locuitori iar a populatiei din zonele urbane a fost mult

mai scazuta, situându-se în jurul valorii de –1, înainte de a atinge valoarea 0 si ulterior devenind

pozitiva în 2005.

Desi pozitiv, procentul de migrare interna - dinspre urban spre rural - nu poate compensa acest

declin. La începutul anilor ’90, a avut loc o migrare masiva din zonele rurale catre cele urbane.

Tendinta s-a inversat pe parcursul anilor ’90, pe masura ce restructurarea economica si restituirea

terenurilor au determinat cresterea atractivitatii zonelor rurale, astfel încât catre sfârsitul anilor ’90,

rata neta a migratiei urban-rural a devenit pozitiva, desi a înregistrat unele fluctuatii în valori absolute.

Cu toate acestea, migratia urban-rural ramâne insuficienta pentru a compensa declinul populatiei

rurale.