Abordarea Simbolica Inantropologia Politica

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest seminar prezinta Abordarea Simbolica Inantropologia Politica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Antropologie

Extras din document

Pentru a înţelege ce au crezut antropologii diferitelor generaţii despre politic, este necesară cunoaşterea politicii antropologiei însăşi ...( J. Gledhill: Power and its Disguises: Anthropological Perspectives on Politics. Pluto Press, 1994, p. 11 )

Politicul nu constă din altceva, decât din negocieri permanente ( H. Bhabha: The Third Space. Interview with Homi BhaBha. In J. Rutherford (ed.). Identity. Community, Culture, Differnce, London: Lawrance & Wishart, 1990, p. 216. )

Începuturile istoriei antropologiei politice, ca o subdisciplină a antropologiei culturale, datează din anii patruzeci. Dar la sfârşitul anilor cincizeci încă se mai auzeazu voci conform cărora “antropologia politică nu există” . Pe bună dreptate, alţii protestau faţă de astfel de afirmaţii “iresponsabile”, arătând că până şi ştiinţele politice considerate a fi consolidate, încă îşi căutau la acea oră identitatea , şi că faţă de ele abordarea antropologică a politicului oferea o tratare specifică. Aceasta din urmă, însă, este în curs de autodefinire - se afirma la sfârşitul anilor şaizeci -, în aşa fel încât nu există consens cu privire la ce trebuie să facă antropologia (şi cea politică) în urma dispariţiei subiectului său tradiţional - societatea premodernă izolată de lumea exterioară.

Dar înainte de a intra în miezul lucrurilor, adică în redefinirea actuală a antropologiei politice, ar fi indicat sa facem o reîntoarcere la perspectivele din care aceasta aborda viaţa politică în mod “tradiţional”. Se poate observa că multă vreme - atât în cadrul antropologiei sociale britanice , cât şi în cel al evoluţionismului cultural american - întrebările ei de bază au fost cele care vizau natura "sistemelor politice" din societăţile “primitive”, formele sale de guvernământ (diferite de cele ale societăţilor moderne), modalităţile clasificării lor, structurile sociale în care se localizează puterea şi autoritatea în cadrul acestora, funcţiile şi organizarea internă a formelor politice .

În acest context mai general, paradigma structural-funcţionalistă - pe baza teoriilor stabilităţii şi echilibrului social - considera grupurile sociale ca fiind închise, stabile, omogene, statice. Drept rezultat al perspectivei sale aistorice, n-a interogat problema schimbărilor în general, şi nici ale celor politice în special. Definea activitatea politică ca o reacţie a indivizilor şi grupurilor la natura sistemului politic, şi n-a luat în considerare caracterul constitutiv, producător de transformări al acesteia. Faţă de această perspectivă, volumul editat de Frederik Barth, "Ethnic Groups and Boundaries", publicat în 1969 , a însemnat o cotitură în istoria subdisciplinei în cauză. El accentua: deoarece grupurile etnice nu au hotare fixate odată pentru totdeauna, analiza antropologică trebuie să se intereseze de mecanismele de producere şi de menţinere a graniţelor. Problematica proceselor politice, a conflictelor şi competiţiilor desfăşurate într-un anumit sistem politic, a regulilor de menţinere a ordinii social-politice, a diferitelor acţiuni şi activităţi considerate a fi politice, a devenit importantă pentru tot mai multe analize antropologice. Ele au dezvoltat teoria procesuală în domeniu, şi au adus schimbări în gândirea despre natura politicului, precum şi despre locurile diverse unde în cadrul unei societăţi se poate studia natura şi dinamica relaţiilor “politice”, respectiv ale celor de putere . În locul modelului consensual (în care politicul apărea ca un mecanism de producere/ menţinere a consensului în societate), au elaborat modelul conflictual. Aceasta din urmă definea arena politică ca un spaţiu în care diferitele grupuri luptă între ele pentru a obţine controlul asupra acelor "obiecte", pe care le definesc ca valoroase, precum şi pentru a domina distribuirea surselor importante, a maximaliza avantajele proprii.

Pe baza recunoaşterii faptului că astfel de lupte şi conflicte se ivesc în toate spaţiile vieţii sociale - şi structurează relaţiile interumane nu numai în sfera strânsă a politicienilor -, antropologia politică şi-a "regăsit" tema cercetării în diferitele domenii ale vieţii cotidiene, şi nu numai în instituţiile formale ale vieţii

Fisiere in arhiva (1):

  • Abordarea Simbolica Inantropologia Politica.doc