Antropologia Corpului

Corpul uman este considerat singurul oragnism funcţional şi anatomic; de asemenea este considerat în tradiţiile populare vectorul unei includeri – el leagă omul de toate energiile vizibile şi invizibile ce parcurg lumea.

Corpul în societate funcţionează ca o frontieră ce se delimitează în faţa celorlalţi prin prezenţa subiectului, ca o barieră ce protejează sufletul. Ca element izolabil al omului căruia îi împrumută chipul său, corpul nu poate fi conceput decât în structurile sociale de tip individualist, unde oamenii sunt despărţiţi unii de alţii, relativ autonomi în iniţiativele lor, în valorile lor.

Trupul este partea cea mai dură a corpului nostru fizic, fiind învelitoarea exterioară a fiinţei noastre reale, a entităţii spirituale. Format dintr-un complex de celule orânduite în organe, reunite în sisteme, grupate la rândul lor în diferite aparate, trupul desfăşoară diverse funcţii biologice. Trupul omului este opera cea mai grandioasă din tot universul. În el se cuprinde, în rezumat, tot ce a creat Dumnezeu de la scânteia divină, până la mineralul globului nostru. În el găsim o arhitectură desăvârşită, fizica şi chimia pământului realizate sub formele cele mai armonioase.

Termenul de corp ni se înfăţişează sub diferite forme şi structuri şi în diferite sintagme cu foarte multe înţelesuri. Câteva proverbe amintesc existenţa cuvântului corp prin scoaterea în evidenţă a defectelor acestuia, de ex:

• Lenea este un blestem al corpului şi al spiritului, izvorul inutilităţii, rădăcina răului

• Trândăvia e prostia corpului iar prostia, trândăvia minţii

• Omul needucat este ca un corp fără suflet

• Inimă sedusă, corp robit

• Un corp firav găzduieşte deseori un suflet măreţ

Marii înţelepţi au adus de asemenea multe referiri şi reflectări cu privire la corp:

• Fiecare corp este singur, sufletul - niciodată. (Hermann Hesse)

• Eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibilă numită corp. (Paulo Coelho)

• Corpul este veşmântul viu şi, în acelaşi timp, şi instrumentul spiritului. (Prentice Mulford)

• Instruirea minţii este la fel de necesară ca hrana pentru corp. (Cicero)

• Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp. (Seneca)

• Trebuie să alegem un loc sănătos nu numai pentru corp, ci şi pentru moravurile noastre. (Seneca)

• Natura greşeşte. E o greşeală să pui atâtea năzuinţe, atâta sete de viaţă într-un corp fragil, perisabil. (Valeriu Butulescu)

În universul biblic omul este un corp, iar corpul său nu e altceva decât el însuşi. În această concepţie omul este o creatură a lui Dumnezeu, la fel ca ansambul lumii.

Teologia creştină a împărţit omul în 3: corp, suflet şi spirit. Dacă luăm în considerare împărţirea în 7 planuri (fizic, eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), corpul corespunde planului fizic şi planului eteric, sufletul corespunde planului astral şi mental şi spiritul corespunde planurilor cauzal, budic şi atmic. Deci pentru spirit există 3 regiuni, pentru suflet 2, iar pentru corp tot 2.