Extras din seminar

În aceste zile, suntem martorii izbucnirii într-o formă agravată de spectrul războiului, a conflictelor culturale latente existente între lumea occidentală şi cea orientală. Suntem martorii, după cum ar zice americanii, la un "failure to communicate"... Şi aici nu este îndeajuns să acuzăm a priori lumea orientală, să denunţăm fanatismul presupus al acesteia... Occidentalul tipic nu depune niciun efort pentru a încerca să înţeleagă mecanismele ascunse care guvernează lumea exterioară propriului său sistem îngust de referinţă. Europa şi continentul American nu reprezintă decât o parte a Globului. Africa, Asia, Australia, chiar şi America de Sud, iată zone complet ignorate pe plan cultural. Să nu ne amăgim, impactul culturilor exterioare asupra mentalităţii occidentale este redus, şi, în mare măsură, se manifestă periferic, prin influenţe oarecum "vulgare", fără veridicitatea atât de necesară unei afirmări încununate de succes... Status quo-ul păcii care a fost menţinut o perioadă în lume a fost garantat de forţa armată. Războaiele din Vietnam, Iran, Irak, Afghanistan, ilustrează perfect această situaţie faptică împinsă de multe ori până la extremul sângeros al conflictului. Nu prin forţă poţi instaura democraţia, nu distrugând poţi ajunge să creezi. Fiecare cultură s-a dezvoltat pe parcursul timpului şi trebuie, în virtutea unei libertăţi atât de des invocate de marii actori ai scenei politice, să aibă dreptul la autodeterminare!

Mulţi spun că filosofia, cuvintele în general, fie ele scrise sau rostite, nu ajută... Însă toate deciziile, toate acţiunile care ne afectează vieţile, sunt filtrate de raţiune, deci de gânduri şi de cuvinte şi de filosofie. Grăbiţi, încercând întotdeauna să acţioneze mai repede, oamenii uită să analizeze atent şi să intuiască consecinţele inevitabile ale acţiunilor lor. Nimeni nu vrea să înţeleagă, negând astfel principala calitate a Dasein-ului, şi anume capacitatea de conştientizare de sine... Suntem orbi, şi am ales asta de bunăvoie! Vorbim despre fanatism cu fanatismul caracteristic nouă, care în esenţă este acelaşi... Problemele banale se transformă foarte repede în vaporii care mai apoi, urmând cursul din păcate firesc al naturalului, degenerează în conflicte. Este greu, însă trebuie să încercăm încă o dată să tăiem nodul gordian în care s-au împletit ideologiile astăzi, fiecare dintre ele cu pretenţia că deţine adevărul absolut! Acesta în esenţă nu există, iar faţetele sale imperfecte nu trebuie să dezbine, ci să unească oamenii. Lumea este a noastră şi este trist că noi alegem să o distrugem măcinând în permanenţă echilibrul...

Tendinţele progresite pe care România încearcă să şi le autoimpună, prefigurează în mod cert o apropiere de cultura occidentală, o lume liberă, în care îţi poţi îndeplini chiar şi cele mai îndrăzneţe visuri. Se fac eforturi, mai mult sau mai puţin sustinute, în încercarea de a ne alătura unei mari familii, aşa cum este Europa şi de a întregi comuniunea ce ce a stăpanit cândva “bătranul continent”. Modelul european presupune instaurarea unor reguli, unanim acceptate, universal valabile şi care nu vin în contradicţie cu demnitatea naţională, tocmai pentru a intemeia acea “unitate în diversitate”.

Cu toate acestea, imaginea reala a Romaniei, imi creaza senzatia unei apropieri de cultura orientala. Din nefericire, ne regăsim de mult prea multe ori în obiceiurile şi mentalitaţile lumii estice. Avem tendinţa, din ce în ce mai agresivă, să renegăm cultura, să agonisim cât mai multe marunţişuri ieftine, să adoptăm atitudini ce se află în deplină contradicţie cu principiile europene. Simţul valorii, al calităţii materiale dar şi spirituale, e aproape inexistent la unele persoane, fapt ce ne îndreaptă uşor spre caracteristicile lumii estice, acolo unde există o uniformitate socială aproape perfectă. Există o serie de factori care alimentează această apropiere de Orient, din care se desprind: lipsa educaţiei, situaţia materială nefavorabilă sau incapabilitatea unora de a distinge şi de a aprecia valorile.