Will Kymlicka - Multicultural Citizenship

.Care sunt tipurile de minorități entice conceptualizate de Will Kymlicka in cartea sa

Multicultural Citizenship si după ce criteria și principia le diferențiază? Care sunt drepturile

specifice de care se pot acestea bucura într-o democrație liberal? Cum putem aplica tipologia

sa la cazul României?

Societatile moderne se confrunta cu un numar mare de minoritati care vor sa li se recunoasca originea, cultura. Kymlicka face distincţie între două tipuri de "multiculturalismului" (care este, în opinia sa, un concept prea întins), astfel state multinaţionale" sunt state în care o "minoritate naţională" trăieşte. Această minoritate este un grup distinct naţional, cu o limbă, cultură, teritoriu, etc si "state polietnice „ sunt acele state care practica imigratia. Aceste grupuri imigrante sunt numite grupuri etnice nu grupuri nationale, fiindca ele au o cultura, limba dar nu au un teritoriu in care sa practice sedentarizarea. Grupurile etnice de obicei sunt intregrate intr-o societate mai mare( ei sunt liberi arbitri in alegerea teritoriului). Gruputile nationale sunt distincte, teritoriul este cucerit sau obtinut prin acord. Prin urmare, W. Kymlicka deosebeşte minorităţile naţionale constituite istoric de grupurile etnice apărute ca urmare a fenomenelor de imigrare, statele în care locuiesc minorităţi naţionale sunt state multinaţionale, iar statele în care locuiesc grupuri de imigranţi sunt state multietnice. Faptul naşterii unei persoane din părinţi imigranţi pe teritoriul statului nu-i oferă calitatea de autohton în sensul apartenenţei sale etnice. În SUA există cetăţeni de origine italiană şi chineză în a treia sau a patra generaţie, însă nimeni nu va îndrăzni să afirme că, de exemplu, comunităţile italiană sau chineză din SUA sunt autohtone. Autohtoni sunt indienii şi din acest motiv Kymlicka cataloghează Statele Unite ca stat multinaţional. Autorul aduce exemple arătând că “din categoria minorităilor naţionale fac parte de pildă indienii, portoricanii, mexicanii în Statele Unite, popoarele băştinaşe şi quebecanii în Canada sau popoarele indigene în Noua Zeelandă şi Australia. Unele ţări din Lumea Veche sunt multinaţionale, fie pentru că au integrat în mod forţat populaţiile indigene (de exemplu, Finlanda, Spania sau Marea Britanie), fie că s-au format prin federalizarea mai mult sau mai puţin voluntară a două sau mai multe culturi europene (de exemplu, Belgia şi Elveţia)”.

Will Kymlicka vorbeste despre o prima victorie castigata de sustinatorii teoriilor multiculturale, anume aceea a impunerii drepturilor minoritare ca instrument teoretic valid si perfect justificabil in cadrul unei teorii revizuite a democratiei liberale.

Lista de criterii ce se refera la minoritatile nationale contine detalii despre limba comuna, cultura comuna, auto-guvernare. Grupuri polietnice, cu toate acestea, sunt mai puţin merituoşi de astfel de drepturi, deoarece ei vin la stat voluntar şi au astfel un anumit grad de responsabilitatea de a se integra la normele de naţiunii lor noi. În acelaşi timp, Kymlicka recunoaşte problemele cu care se confruntă de refugiaţi, fie dintr-un conflict sau sărăcie(, cum ar fi afro-americanii a căror patrimoniu în America în mod clar nu a început voluntar).

Drepturile minoritatilor sunt legitime daca sunt privite ca “raspuns defensiv la crearea natiunii de catre stat” (Kymlicka,2005). Ele raspund unei anumite cerinte de echitate culturala, prin faptul ca vin sa ofere grupurilor minoritare, chiar daca tardiv( a se dezvolta cu intarziere), instrumente de promovare a propriei identitati similare celor de care a beneficiat grupul dominant in trecut: suportul activ al statului sau circumstanta de exceptionalitate, masuri discriminatorii (pozitive).

Drepturile minoritatilor au dobandit o „manta de justitie” fiindca se refereau la segregarea rasiala( Curtea Suprema din America a vrut sa separe copiii albi de cei negri, in sistemul de invatamant). Aceasta decizie dar si miscarea pentru drepturil civile au avut o influenta supra modului dde gandire a americanilor in legatura cu egalitatea rasiala, acest lucru a fost vazut ca paradigma justitiei rasiale.

Nedreptatea este o chestiune ce tine de grupurile arbitrare, conform acestui principiu nedreptatea se refera la excluderea arbitrara din institutiile dominante ale societatii , iar egalitatea se refera la nediscriminare, la sansele egale. Ideea a fost de a elimina „statutul separat al culturilor minoritare „ si de a incuraja participarea lor in egala masura in fluxul societatii.

Un alt aspect tine de consistenta sau viabilitatea culturilor care poate fi subminata de deciziilee economice si politice a majoritatii. Având în vedere importanţa aderării culturale, aceasta este o inegalitate semnificativă, care dacă nu este abordata, poate lua forma unei nedreptati grave. Autonomia teritoriului, dreptul de vot, reprezentari garantate in institutii, limba , teritoriu, aceste „protectii exterioare” asigura faptul ca minoritatile au aceeasi oportunitate sa traiasca si sa lucreze in propria lor cultura ca si membri ai majoritatii. În multicultural Citizenship , Kymlicka susţine că drepturile de grup specifice sunt compatibile cu liberalismul. El defineşte trei astfel de drepturi specifice de grup: drepturi speciale de reprezentare de grup (cum ar fi politicile de acţiune afirmativa în politică); drepturile de auto-guvernare; şi drepturile polietnice.