Arhitectura turnurilor

REZUMAT

Odată ce nevoile omului au evoluat din stadiile primitive, și arhitectura s-a dezvoltat pentru a satisface noile cerințe. Construcțiile pe înălțime au ajuns să depășească cu mult scara umană și rațiunea funcțională, devenind mai mult simboluri decat construcții, și în ciuda acestui fapt astăzi construim cladiri din ce în ce mai înalte.

Începând din perioada antichității, „constructii” monolitice (precum menhirele) au apărut în întreaga lume, fără un scop aparent, însă un lucru era clar, și anume faptul că obiectul respectiv era construit pentru a atrage atenția. În timp se dezvoltă structurile de tip obelisc care ajung să comemoreze realizările și spiritualiatea unei civilizații.

Programul de turn, apare odată cu nevoia de apărare a oamenilor, unde a avea avantajul înălțimii reprezenta o chestiune de viață și de moarte. Așadar turnurile încep să se dezvolte în jurul funcțiunii defensive în proximitatea zidurilor și clădirilor importante, cu scopul primar clar de a facilita protecția locuitorilor dinăuntru. Odată cu dezvoltarea navigației maritime apare și programul farului pentru a ghida marinarii în siguranță către țărm, ce are valențe protective. Dezvoltarea și promovarea religiei aduce programul campanilei în scopul de a impresiona populația religioasă, de a fi impunătoare, și a susține o anumită religie. Turnurile cu ceas apar odată ce technologia mecanică evoluează și oferă o funcțiune socială nouă, însă își păstrează caracteristica primară de a fii un reper și nu un program dezvoltat pur funcțional. În era modernă apare turnul de control aviatic și turnurile radio din rațiuni pur funcționale complementand actuala tehnologie. Pe măsură ce ne apropiem de era modernă observăm cum creșterea prețului terenurilor a dus și la dezvoltarea imobiliară pe înălțime, apărând programul zgârie-norilor ca dovadă clară a capacității noastre constructive.

Astăzi ne găsim în situația în care programul zgârie-norilor secolului trecut încă continuă să-și depășească limitele de înălțime în defavoarea faptului că prin creșterea monumentalității și înălțimii, scade considerabil funcțiunea pe care acesta o îndeplinește și se îndepărtează de scara umană, acestea devenind tot mai comparabile cu menhirele și obeliscurile antichității care urmăreau să atragă și să impresioneze decât să servească și să asiste.

Cuvinte-cheie: arhitectură, turnuri, înalțime, simbol, funcțiune.

SEMINAR ESTETICĂ

2

INTRODUCERE

Astăzi mai mult ca oricând, orice profesie încearcă depășirea limitelor setate de generațiile trecute. În știință se fac noi descoperiri și se conturează noi teorii despre lumea înconjurătoare,iar în tehnologie totul devine mai mic, mai puternic și mai eficient. Totul pare a fi devenit o cursă pentru a bate un record, însă, în domeniile artistice o astfel de gândire poate fi un dezavantaj. Arhitectura combină arta cu tehnologia, însă când se neglijează una din aceste părți ale arhitecturii rezultatele ajung să fie mai puțin valoroase. Ajungem astfel să ne întrebăm cât de înalt merită construit, cât de departe ar trebui să meargă arhitectura pentru a rămâne încă în limitele scării umane sau dacă mai e relevant acest aspect, și felul în care alterează funcțiunea și simbolul forma unei clădiri pentru a rămâne utilizabilă și totuși iconica.

ISTORIA TURNURILOR

Figura 1.

Menhir [1]

Figura 2.

Obelisc [2]

Figura 3.

Turn de apărare [3]

Figura 4.

Far [4]

Figura 5.

Campanila [5]

Sunt considerate turnuri orice fel de structuri ce sunt relativ înalte în proporție cu dimensiunile bazei. Ele pot fi atât compoziții de sine stătătoare cât și atașate unei construcții sau unui perete. Forma lor denotă în mod frecvent și funcțiunea, care poate fi de exemplu un turn cu ceas, turn de apă, turn de biserică ș.a.m.d.

Încă de la începuturi marile puteri își arătau supremația prin construcțiile lor - ex. Egiptul Antic, Imperiul Roman. Marile culturi explorau lumea și totodată încercau să-și lase amprenta asupra ei; Aceste amprente se conturau prin forme geometrice, sisteme ortogonale, construcții pe înălțime, care făceau în primul rând dovada existenței lor. Așa apare și arhitectură turnurilor. Și totuși, pe măsură ce analizăm mai mult termenul „dovada” acesta începe să fie oarecum îndoielnic și ambiguu. Se voiau a fi ținuți minte de către generațiile viitoare sau mai degrabă observați de către zeități?