Cultura Cucuteni

Situată între Iași și Pașcani, la cca. 8 km de Târgu-Frumos, în partea de vest a județului, localitatea Cucuteni a dat numele unei mici comune din județul Iași.

Localitatea Cucuteni este eponimă pentru cea mai veche cultură arheologică din estul Europei, dar și din întreaga lume, comparabilă cu formele de civilizație descoperite în Egipt. Comuna adăpostește o bogăție spirituală imensă, vestigii vechi de mii de ani, alături de necropole ale unor căpetenii din neolitic. Cu mult înainte ca civilizația minoică, socotită prima civilizație europeană clasică, să răsară în insula Creta, cu mult înainte ca în Italia să se înfiripe ideea unui imperiu, înflorea aici cea mai evoluată civilizație din preistoria Europei, cultura Cucuteni (5.200 până în 3.200 î. Hr).

Numele sub care este cunoscută în întreaga lume, Cucuteni Tripolie, a fost dat de descoperirile făcute în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.

Este o civilizație a superlativelor care, în perioada de maximă expansiune, se întindea pe o suprafață de peste 350.000 Km² .

Vasele neolitice de tip Cucuteni, caracteristice pentru Podișul Moldovenesc, Câmpia Dunării și Podișul Transilvaniei pot fi văzute ca forme și decorații caracteristice, fraterne sau identice cu ceramica neolitică de pe teritoriul Siciliei expusă azi în Muzeul Arheologic din Agrigento.

Civilizația Cucuteni s-a extins foarte mult în spațiul european, fapt dovedit de vestigiile care s-au descoperit la mii de kilometri de locul de origine.

Ceramica pictată, este reprezentată de 4 categorii de vase caracteristice doar culturii Cucuteni: vasele coroană, vasele cu suport și colonete, vasele binoclu și vasele horă.

Istoricul cercetărilor

Prima atestare documentară a culturii Cucuteni, a fost efectuată în anul 1884 de către Teodor Burada, folclorist, etnograf și muzicolog al Academii Române. Ulterior, zona a fost investigată între anii 1885-1889 de către Nicolae Beldiceanu, Grigorie Buțureanu, Dimitrie Diamandi din Iași, precum și de Dimitrie Butculescu din București. Rezultatele obținute de pasionații cercetătorii români și splendoarea deosebită a ceramicii pictate de la Cucuteni-Băiceni, a determinat pe doi arheologii germani: Hubert Schmidt și Georg Bersu să înterprindă săpături arheologice între anii 1909-1910, în așezările de pe „Cetățuia” și de la „Dâmbul Morii”, determinând-se astfel principalele etape ale evoluției acestei culturi, denumite Cucuteni-A(3600-3300 î.d.Hr.), Cucuteni-A-B(3300-3100 î.d.Hr.) și Cucuteni-B(3100-2500 î.d.Hr.).