Stilurile moderne în artă

Modernismul este o mişcare culturală, artistică şi ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea.

Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă şi cea postmodernă, pe când alţii le văd ca două perioade ale aceleiaşi ere artistice. Prezentul articol prezintă mişcarea care a început la finele secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeţi articolul despre postmodernism.

Moderniştii au crezut că prin refuzarea tradiţiei ar fi putut descoperi noi şi radicale feluri de a crea "un altfel de artă". Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea armoniei tonale, tradiţionale – sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu pentru mai bine de două secole şi jumătate – întrucât a descoperit un mod nou de a organiza sunetul, bazat pe gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece.

Această tehnică a rezultat în creerea muzicii seriale a perioadei de după primul război mondial. Artiştii abstracţi, inspiraţi de mişcarea impresionistă şi de lucrările lui Paul Cézanne şi Edvard Munch, au pornit conceptual de la presupunerea că atât culoarea cât şi forma - nu reprezentarea lumii naturale - sunt elementele esenţiale ale artei vizuale. Astfel, Wassily Kandinsky, Piet Mondrian şi Kazimir Malevich au încercat să redefinească arta ca şi aranjamentul culorii pure.

Bauhaus

Cuvântul german Bauhaus desemnează de obicei Staatliches Bauhaus, o şcoală de artă, design şi arhitectură, precum şi un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul şi decorările interioare ale secolului XX. Această şcoală şi mişcare artistică, generată de către arhitectul şi pedagogul german Walter Gropius în oraşul

Weimar în 1919, a funcţionat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în trei oraşe germane: Weimar, Dessau şi Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către nazişti în 1933, unul dintre cele mai importante şi inspirante curente ale arhitecturii moderne şi, mai ales, al stilului cunoscut sub numele de stil internaţional.