Studiu de caz privind determinarea riscurilor și a pragului de semnificație în cadrul auditului financiar al unei entități

Introducere

Epoca noastră actuală este marcată de vaste proceduri de reformă economică și financiară, ale căror obiective sunt promovarea și implementarea metodologiilor în conformitate cu cele mai bune practici la scară europeană și mondială. Conform acestei perspective, principalul domeniu al teoriei și practicii economico-financiare este auditul. Auditul este evaluarea de către o persoană independentă și competentă a acurateții situațiilor financiare și contabile, reprezentând elementul fundamental al probității și credibilității tranzacțiilor economice.

Pentru a minimiza riscul de audit și pentru a atinge scopul auditului, auditorul trebuie să planifice și să realizeze misiunea de audit în acest mod. Pragul de semnificație al auditului devine important în această situație.

Prin crearea și desfășurarea procedurilor de audit pentru a culege probe de audit suficiente și pertinente, auditorul poate genera inferențe rezonabile pe care să se bazeze o opinie de audit. Acest lucru scade riscul de audit. Atunci când auditorul a redus riscul de audit la un nivel tolerabil de scăzut, se obține o certificare rezonabilă.

Ideile de risc de audit și pragul de semnificație, care vor fi detaliate în capitolele următoare, capătă, prin urmare, o mare importanță în acest context.

Riscurile de audit

Probabilitatea unei denaturări majore în situațiile financiare și probabilitatea ca auditorul să rateze denaturarea sunt cei doi factori care determină riscul de audit. Legislația stabilește cerințe și oferă instrucțiuni pentru înțelegerea sistemelor de control intern, contabilitate și risc de audit.

În funcție de variabilele de risc și de importanța lor relativă, care variază de la o întreprindere la alta, se proiectează controlul obiectivelor în cadrul unui audit financiar.

În acest context, există multe tipuri de riscuri în auditul financiar care pot fi clasificate folosind o serie de factori diferiți.

În funcție de posibilitatea de a se produce:

riscuri potențiale;

riscuri posibile.

În funcție de caracteristicile proprii entității:

riscurile privind situația economică a întreprinderii;

riscurile privind organizarea generală a întreprinderii;

riscuri privind natura structurilor și regulilor;

riscuri privind calitatea gestiunii;

riscuri privind sistemul contabil și sistemul intern, bine organizate și aplicate;

riscuri privind atitudinea conducerii.

În funcție de natura operațiunilor tratate în contabilitate și a riscurilor atașate acestora:

riscurile privind date repetitive;

riscurile privind date punctuale complementare celor repetitive;

riscuri privind date excepționale din operațiuni de natură excepțională.

Se mai pot enumera și alte categorii de riscuri:

riscuri privind conceperea și funcționarea sistemelor;

riscuri privind procedeele și domeniile semnificative alese de auditor.

Din alte perspective, se pot evidenția următoarele categorii de riscuri:

riscuri privind situația economică a întreprinderii;

riscuri privind organizarea generală;

riscuri privind atitudinea conducerii.

Riscul asumat de auditor de a nu identifica erorile sau fraudele și să prezinte o opinie eronată constituie riscul de audit. Pentru ca activitatea de audit a unei entități să fie eficientă este necesar ca 〖RA〗^3<5%.

Semnificația a trei categorii de risc componente diferite ajută la explicarea riscului de audit. Acestea sunt cele mai semnificative riscuri pe care trebuie să le ia în considerare activitatea de audit.

RA = RI x RC x RN și

RA = RI x RNNE x (RC x RNE),

în care: RA = riscul de audit; RI = riscul inerent; RC = riscul de control; RN = riscul de nedetectare; RNNE = riscul de nedetectare neasociat eșantionării; RNE = riscul de nedetectare prin eșantionare.

Riscurile care, teoretic, sunt susceptibile de a se materializa dacă nu sunt luate măsuri de precauție pentru a le preveni sau pentru a identifica și remedia eventualele erori sunt cunoscute sub denumirea de riscuri inerente sau potențiale. Toate entitățile sunt supuse acestor pericole. Înainte de a evalua eficacitatea controalelor interne, acesta oferă evaluarea de către auditor a riscului ca o denaturare sau o neregulă să apară. Înțelegerea operațiunilor companiei auditate și discuțiile cu managementul ar trebui să servească drept bază pentru evaluarea riscului inerent.