Creditul și moneda - Particularități ale contractului de credit versus contractul de depozit

Dialogul purtat în ceea ce privește creditul și moneda este destul de vechi, avand ca bază de plecare evoluția sistemelor bancare cu rezervele fracționale. În urmă cu aproximativ un secol apare un raport , comentat pe o perioadă îndelungată în Marea Britanie ce spune că, orice credit este și monedă.

Această lucrare este reluată în ultimii ani și chiar dacă se consideră că băncile comerciale înfaptuiesc bani interni prin creditare, trebuie afirmat ca acest lucru se face prin intermediul unui mandat. Mai concret, băncile multiplică baza monetară, folosindu-se de capitalul propriu și depozitele pe care le dețin în acest scop.

Faptul că, numerarul propulsat de o bancă comercială în sistem stă la originea creației monetare se observă din faptul că și în momentul în care sistemul financiar a fost avertizat de prăbușire, SUA și multe din statele Europene au fost îndatorate să introducă lichidități. Un alt aspect important este frica pe care o au oamenii, atunci când se constată o stare de panică, conducând la retrageri însemnate de bani din bănci.

În prezent, apare tot mai des discuția renunțării la cash, însa modificările nu ar fi asa mari; funcțiile deținute de numerar s-ar transfera monedei electronice, acesta fiind înlocuit de fapt de unitățile PPU ( putere de cumpărare). Astfel, ar disparea toate operațiunile cu numerar fără modificări semnificative, ajungând ca băncile să ofere credite având la bază PPU-ul.

Există anumite observații în ceea ce privește condițiile moderne de desfașurare a activităților între băncile comerciale și Banca Centrală în momentul când nu mai au la bază aurul ( echivalentul cu metalele prețioase) :

- Monedă fiduciară , constituită pe bază de încredere

- Băncile comerciale pot emite doar moenda emisă de Banca Centrală

- Băncile comerciale trebuie să își desfășoare activitățile după normele și principiile emise de Banca Centrală.

Stabilitatea financiară pe care trebuie să o întrețină Banca centrală este dată prin mecanismul de transitere a politicii moentare, controlul asupra agregatelor moentare, rata politicii moentare preum și ce se face cu banii ( multiplicați de bancă).

Transmisia monetară s-a bazat în ultima perioadă pe IT (inflație), după ce s-a constatat faptul că un control al agregatelor este destul de aproximativ din cauza instabilității cererilor de bani, (criza prezentă a condus la minusuri însemnate ale IT-ului). O altă problemă este aceea că ce se face cu banii, când aceștia se duc spre speculații avem cicluri financiare foarte distorsionate.

Sistemul financiar ce se bazează pe speculații și îndatorarea este unul ce dezechilibrează întreaga economie și are ca efect crize adânci.

În ceea ce privește România, este necesară o creștere economică înca din perioada crizei dar de una sănătoasă ce va aduce prosperitate, nu de una bolnavă cum am mai avut. Pentru a depăși acest prag unde ne-am blocat de câțiva ani este necesar să adoptăm o cultură nouă prin intermediul căreia să ajungem la investiții cât mai productive, urmărindu-se creșterea acestora prin intervenția investitorilor străini. De asemenea, avem un blocaj și în ceea ce privește consumul de bunuri și servicii, având o cantitate de bani relativ mică. După perioada creizei și până în prezent oamenii si-au pierdut încrederea asupra exploatării acestui domeniu, deorece au ajuns sa le fie frica sa mai consume pentru ca nivelul salariului se putea compara cu cel al prețului iar șomajul crestea într-un ritm alert. Prin urmare, este necesar ca acel prag al dezîncrederii în sistem să fie depășit pentru a exista dezvoltare, realizându-se prin certitudinii nu prin promisiuni.

Încrederea în bancă s-a câștigat și mai greu.

Românii au păreri diferite în ceea ce privește băncile comerciale, dupa falimentul bancar din 1990, după criza economică din 2009 și criza francilor elvețieni, la care plusează aroganța bancherilor.

În urma unor studii realizate de Focus, conform Biroului Român de Audit Transmedia, se observă că peste 63% dintre orășeni ( în anul 2017) susțin afirmația că băncile sunt interesate doar de banii populației și de beneficiile ce apar în urma lor. Acest lucru este și verificat și catalogat ca fiind adevărat, băncile din țara noastră au arătat că sunt mai interesate de banii și profitul lor decat de clienți.

În continuare Bancile din România continuă să câștige semnificativ din nivelul marjelor de dobândă dintre credite și depozite. În timp ce dobânzile la credit cresc automat odată cu creșterea ROBOR, dobânzile la depozit rămân neschimbate din cauza gradului de dificultate mai mare la calcularea dobânzii pentru evoluția preturilor și cea a inflației ce depășeșste 4,5% anual.