Sistemul Bancar din Lituania

- Tendinţe în dezvoltarea sistemului bancar

Una din principalele funcţii a sistemului bancar este de a asigura circulaţia resurselor

financiare în economia naţională şi în societate în general.

Această funcţie are două aspecte mai importante, care pot fi conturate în dependenţă de

funcţiile monedei. Dacă banii sunt utilizaţi ca marfă (capital de împrumut), atunci banca poate fi privită ca o instituţie a sistemului financiar, care acumulează mijloacele temporar libere (economiile) ale unor agenţi economici (deponenţi, creditori) şi le acordă cu împrumut din numele său altor agenţi economici (debitori), respectând principiile de rambursare ulterioară, de plată a dobânzii, de scadenţă etc.

Dacă folosim moneda în calitate de mijloc de circulaţie şi mijloc de plată, atunci banca are rolul instituţiei care facilitează efectuarea decontărilor (în numerar şi prin virament) între agenţii economici.

În ambele cazuri, banca îşi asumă rolul de intermediar în circulaţia resurselor financiare (în primul caz – de la creditor la debitor, în al doilea – de la plătitor la beneficiar) şi din această cauză, în literatura economică (mai cu seamă occidentală), la nivel macroeconomic, banca este examinată ca un intermediar financiar.

Pentru realizarea funcţiilor sale, banca efectuează diverse operaţiuni, utilizează diferite instrumente financiare, care se deosebesc unul de altul prin condiţiile, forma, cadrul aplicării, cercul persoanelor implicate etc. De pe poziţii de sistem, banca este privită ca verigă a sistemului financiar, fiind parte componentă a acestuia, pe când sistemul financiar este parte componentă, deosebit de importantă a sistemului economic, iar prin el – a societăţii în general.

La finele secolului XX, sub influenţa globalizării producţiei în sistemul bancar, s-au produs

unele modificări principiale. Mai multă literatură este consacrată studierii şi analizei problemelor cercetării tendinţelor noi în dezvoltarea sistemului bancar.

Sistemele bancare din Lituania, Letonia şi România depind într-o măsuraă mai mare de colateral pentru a contracara riscurile de credit şi sunt, prin urmare, expuse unei diminuări a valorii garanţiilor, după scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară, avertizează FITCH.

"FITCH consideră că va fi nevoie de injecţii de capital mari în regiune. Deşi este încă dificil să determinăm cantitatea exactă de capital de care va fi nevoie pentru fiecare sistem bancar, din cauza incertitudinii legate de gravitatea problemelor privind deteriorarea activelor şi a gradului de recuperare ca urmare a corecţiilor drastice înregistrate pe pieţele imobiliare locale, FITCH estimează că nevoia de recapitalizare din Lituania şi Letonia ar putea fi substanţială", se arată în raportul agenţiei, potrivit NewsIn.

Ratele creditelor neperformante au depăşit 10% în Letonia, Lituania şi România. Cu toate acestea, o evaluare mai exactă a activelor ar trebui să cuprindă şi date despre creditele restructurate, care nu sunt însă disponibile în mod adecvat, mai arată analiştii FITCH.

Potrivit datelor FITCH, rata creditelor restructurate poate ajunge în unele pieţe şi la 20% din portofoliul de împrumuturi al unei bănci.

- Istoric

Începutul sistemului bancar din Lituania datează din anii “ perestroika “ (1988-1989). În conformitate cu conceptul de bancă natională, a fost eleaborat un plan pentru a restructura sistemul sovietic mono-bancar într-unul pe două nivele, cu functii traditionale pentru banca centrală.

Dezvoltarea serviciillor bancare în Lituania în timpul anilor 1988-1990, practic nu depindea numai de restructurările economice fundamentale care aveau loc în tară, ci si de evenimentele politice internaţionale. Atât timp cât intercomunitatea natională nu a recunoscut Lituania ca stat independent, banca Lituaniei nu a putut fi recunoscută de către Western Central.

Crearea unui sistem bancar modern în Lituania a fost întârziată de o blocadă economică lansată de Uniunea Sovietică în aprilie-iunie 1990 si de absenta recunoasterii internationale a

statului Lituania.

În etapa initială a sectorului bancar, băncile lituaniene au fost separate de sistemul bancar al Uniunii Sovietice, astfel ele fiind nationalizate, urmând ca banca Lituaniei sa înceapă a opera si a pune bazele activitătii de stat si private.

Lituania are cel mai avansat sistem financiar din regiune, rezultat al reformelor ce au adus la aderarea acestei tări la Uniunea Europeana în mai 2004. Sistemul financiar este concentrat în sistemul bancar si este împletit cu sistemele financiare ale celorlalte tări din regiune în special cele scandinave.

Sistemul bancar din Lituania este organizat pe doua trepte, pe prima se află Banca Centrală iar pe treapta a doua se află băncile comerciale. Întregul sistem bancar este supravegheat si reglementat de Banca Lituaniei.

Sistemul bancar este suficient de matur, atrăgând multi investitori străini. El deţine una din poziţiile cele mai stabile din regiunea baltică. Această stabilitate este asigurată printr-o pozitie lipsită de compromisuri, atent supravegheată de Banca Centrală precum şi de un mediu securizat pentru activităţile bancare.