Uncovered Interest Parity

Uncovered Interest Parity (UIP)

Ipoteza UIP spune ca doua depozite, sau oricare active financiare (actiuni, obligatiuni, titluri de stat, etc) cu aceleasi caracteristici, dar denominate in valute diferite trebuie sa fie la fel de profitabile. In cazul relatiei UIP, nu se poate vorbi de arbitraj deoarece cursul de schimb anticipat e singura variabila necunoscuta, decizia de a investi in valuta fiind riscanta. De fapt, denumirea de paritate neacoperita a ratei de dobanda face referire exacta la faptul ca investitorul este neacoperit impotriva riscului.Validitatea UIP a fost respinsa de majoritatea studiilor efectuate de-a lungul timpului, iar majoritatea cercetatorilor considera ca acest lucru are loc din cauza erorilor sistematice de previziune (systematic forecast errors) si a primei de risc (foreign exchange risk premia) . Obstfeld si Rogoff (2000) sustin ideea conform careia nerespectarea UIP e cauzata de costurile legate de tranzactiile internationale.Acest singur factor e cauza numeroaselor probleme sau puzzle-uri din finantele internationale.

r y = r x + Δ (%) S e

unde:

X- moneda de baza

Y- moneda cotanta

r y- rata de dobanda a depozitelor (sau , mai pe larg, a oricaror doua active financiare) in X exprimata in moneda Y

Δ (%) S e =(S e – S0 )/S0 = gradul de apreciere/ depreciere anticipata a monedei de baza fata de cea cotanta

Ipoteza UIP este diferita fata de ipoteza CIP , deoarece UIP contine variabile curs de schimb anticipat, variabila a carei valoare nu este cunoscuta si nu este identica pentru toti investitorii.

1+r y = (1+r x)[(Se t+1)/ St]

Din aceasta relatie, putem spune ca investitorul trebuie sa fie recompensat cu o dobanda mai mare atunci cand se asteapta o depreciere a valutei. Pe termen scurt, diferentialul pozitiv al ratelor de dobanda reprezinta deprecierea monedei nationale, conform UIP

Prin aproximare ( ln(1+r)≈r), ecuatia de mai sus arata astfel :

r y – r x = Se t+1 - St

iar, daca adaugam si termenul de eroare ε (“zgomot alb” sau “white noise”).

, care, la randul lui, poate reprezenta prima de risc. Acest termen nu reprezinta o simpla eroare, ci multitudinea de influenta care duc la deviatiile de la ipoteza UIP :

r y – r x = Se t+1 – St + εt

De obicei, in cadrul studiilor efectuate, s-a considerat ca deviatiile de la UIP sunt cauzate in special, primei de risc si nu existentei anticiparilor irationale, caci ar fi greu de crezut ca agentii se comporta irational.

Scrisa sub forma de regresie, ecuatia UIP se mai poate scrie astfel:

s t+k – s t = α + β (ry t - rx t) + εt

UIP se respecta daca dc α=0 si β=1.

Studiile empirice realizate de-a lungul anilor au respins ipoteza UIP. De exemplu, in Froot (1990), in urma celor 75 de studii efectuate, parametrul beta (“slope parameter”) din ecuatie nu este egal cu unu, in majoritatea studiilor, el fiind negativ.La rezultate similare au ajuns MacDonald si Taylor (1992), Isard (1995) si Lewis (1995).

Daca UIP nu e valid pe termen scurt, studiile empirice au demonstrat ca ipoteza se respecta pe termen lung. De exemplu, Meredith si Chinn (1998) au testat ipoteza UIP folosind obligatiunile guvernamentale ale tarilor G-7 (Statele Unite, Japonia, Canada, Germania, Italia, Franta si Marea Britanie) pe termen de 10 ani, iar rezultatele au fost foarte diferite fata de rezultatele pe termen scurt.

Daca βˆ (slope coefficient) este: