Sisteme Informatice

CAP. 1 SISTEME INFORMATICE

1.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIC

O firmă este sediul unor activităţi informaţionale variate (culegerea şi comunicarea datelor, preluarea datelor şi obţinerea informaţiilor, stocarea, regăsirea şi transmiterea informaţiilor etc) pentru a răspunde la nevoile de luare a deciziei, la gestiunea tranzacţiilor interne şi externe.

Aceste activităţi de tratare a informaţiei au ca scop oferirea utilizatorilor de reprezentări pertinente ale realului, plecând de la date fragmentate de origine şi de calitate diferită. Până într-o epocă recentă, aceste activităţi informaţionale erau, în cea mai mare parte, manuale sau, mai bine zis, puţin mecanizate. Muncitorii în informaţie (pentru majoritatea oamenilor, angajaţi de birou) nu dispuneau decât de o gamă limitată de instrumente (telefonul, maşina de scris, şi mai rar maşina de calcul).

Începând cu anii 1980, revoluţia tehnică în domeniul informaticii se realizează într-un ritm accelerat, apar tehnologii electronice de tratare a informaţiei care bulversează metodele de muncă, rolurile individuale şi chiar maniera de punere a problemelor. Această revoluţie, începută de aproape un sfert de secol, are un impact considerabil: nu mai este realist să vorbim de sisteme informaţionale fără să ne referim la sistemele informatice.

Din punct de vedere funcţional, sistemul informatic are mai multe definiţii, în funcţie de scop, elementele din structură şi relaţiile dintre elemente.

Cea mai generală definiţie îl prezintă ca pe un sistem de colectare, memorare, prelucrare şi distribuire a informaţiilor care utilizează calculatorul electronic.

Scopul principal al sistemului informatic constă în aceea că serveşte cerinţele informaţionale ale managerilor de pe diferite niveluri decizionale şi de a reduce la minimum intervenţia şi efortul uman în desfăşurarea proceselor informaţionale.

Fiecărui sistem informatic i se asociază un sistem de prelucrare a datelor, în care datele se prezintă pe diferiţi suporţi de memorare, iar procesele de prelucrare sunt concretizate în proceduri (automate şi manuale) executate de diferite echipamente de tehnică de calcul şi teletransmisie şi de către personal specializat.

Punând în evidenţă faptul că utilizarea tehnicii de calcul a produs modificări majore în modul de realizare a activităţilor informaţionale, Gh. Sabău şi I. Lungu definesc sistemul informatic ca fiind un ansamblu de elemente interconectate funcţional în scopul automatizării obţinerii informaţiei şi fundamentării deciziilor .

Aceiaşi autori identifică în structura sistemului informatic următoarele elemente: baza tehnică; sistemul de programe; baza ştiinţifico-metodologică; baza informaţională; resursele umane şi cadrul organizatoric.

1. Baza tehnică (hardware-ul sistemului informatic), cuprinde totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor (calculatoare electronice, echipamente de culegere date, echipamente de verificare a datelor, componente de teleprelucrare şi suporţii tehnici de date).

2. Sistemul de programe (software-ul), se referă la totalitatea programelor necesare funcţionării sistemului informatic în conformitate cu funcţiile şi obiectele ce i-au fost stabilite, respectiv programele de bază şi programele aplicative.

3. Baza ştiinţifico-metodologică este constituită din sistemul indicatorilor economici, procese şi fenomene economice, precum şi din metodologiile de realizare a sistemelor informatice.

4. Baza informaţională cuprinde datele supuse prelucrării fluxurilor informaţionale, sistemele şi nomenclatoarele de coduri.

5. În resursele umane se include personalul implicat cu funcţionarea sistemului informatic, iar cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare şi funcţionare al organismului economic în care funcţionează sistemul informatic.

Sistemul informatic al unei întreprinderi este definit de Robert Reix ca fiind elementul care înglobează toate componentele automatizate ale căror interacţiuni sunt la nivel informaţional. Obiectivul său constă în furnizarea la diferite niveluri de organizare a informaţiilor ce pot însoţi şi controla funcţionarea întreprinderii .

Există alte opinii potrivit cărora sistemul informatic poate fi avut în vedere atât ca model extern, cât şi sub aspectul unui model intern .

Modelul extern al sistemului informatic se referă la arhitectura funcţională orientată către utilizator, pe care îl interesează informaţiile şi procesele lor de prelucrare.

Modelul intern al sistemului informatic se referă la structura fizică orientată către echipamente, unde interesează datele, procedurile de prelucrare, echipamentele, mediile de programare şi sistemele de operare.

1.2 TIPURI DE SISTEME INFORMATICE

Sistemele informatice pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii. În continuare sunt descrise principalele scheme de clasificare .

I. Clasificarea în concordanţă cu nivelurile organizatorice. Organizaţiile sunt compuse din componente cum ar fi departamente, divizii, echipe etc. De exemplu, majoritatea organizaţiilor au un departament de resurse umane, un departament de finanţe-contabilitate şi poate un departament de relaţii cu publicul. Aceste departamente raportează unui nivel organizatoric mai înalt cum ar fi o divizie sau un sediu central într-o manieră ierarhică. Aceasta este o structură ierarhică tradiţională cu mai multe niveluri.

Deşi unele organizaţii au introdus inovaţii structurale cum ar fi cele bazate pe echipe şi reţele, şi deşi aceste inovaţii structurale vor predomina poate în viitor, adevărul este că astăzi marea majoritate a organizaţiilor au o structură ierarhică tradiţională (exemplul băncilor fiind cel mai elocvent).

O cale pentru organizarea sistemului informatic este construirea lui în conformitate cu structura organizatorică. Astfel, se pot găsi sisteme informatice construite pentru divizii, departamente, secţii şi chiar pentru indivizi. Aceste sisteme pot fi independente sau pot fi interconectate. Departamente similare pot exista în diferite locuri în organizaţiile mari. De exemplu, un departament de resurse umane poate fi atât la nivel central cât şi cât şi în fiecare divizie sau sucursală. Proiectanţii de sisteme informatice au următoarele opţiuni: să proiecteze un sistem informatic general care să includă un subsistem de resurse umane, sau să proiecteze un sistem centralizat de resurse umane pentru întreaga organizaţie. Folosind ultima abordare, proiectanţii construiesc sistemul în jurul ariilor funcţionale (ariile funcţionale definind aria de întindere a fiecărei funcţii a întreprinderii - de exemplu: financiară, de personal etc).

Sistemele informatice construite în conformitate cu nivelele organizatorice sunt:

1. Sisteme informatice departamentale. Frecvent, o organizaţie foloseşte mai multe programe aplicative într-o singură arie funcţională. De exemplu în gestiunea personalului, este posibil să se folosească un program pentru selectarea solicitanţilor de locuri de muncă şi un program pentru monitorizarea fluctuaţiei personalului. Unele aplicaţii sunt complet independente în timp ce altele sunt interconectate. Colecţia de programe aplicative în domeniul resurselor umane se poate numi Sistem informatic pentru resurse umane.