Comunicare interumană și organizațională

Comunicarea inseamna viata. . Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor. Comunicarea reprezinta, în principiu, schimbul de informatii. Când se vorbeste despre informatie se vorbeste si despre comunicare.

2.Tehnicile de comunicare si informare sunt instrumente fundamentale in relatiile interumane.

3. Componentele procesului de comunicare

Pentru a defini un proces de comunicare trebuie sa existe 4 componente fundamentale:

Emitator - Informatia - Canal- Receptor

Emitatorul , ca initiator al mesajului, are cea mai mare responsabilitate în procesul de comunicare.

a) calitatile necesare unui bun emitator:

-sa cunoasca scopul mesajului;

-sa cunoasca continutul mesajului;

-sa cunoasca receptorul sau receptorii mesajului

Emitatorul trebuie sa aleaga momentul si locul cel mai potrivit de transmitere a mesajului; este recomandat sa se foloseasca expresii si cuvinte precise, fara ambiguitati, un limbaj simplu, cu cuvinte cunoscute de interlocutor, ori de câte ori se poate acest lucru.

b) calitatile necesare unui bun receptor:

-Ascultarea;

1.Nimeni NU asculta.Trec pe langa noi fiinte cu care vrem sa vorbim si care nu ne vad si nu ne aud.

2.Ghicim gândurile celorlalti, nu le ascultam. Ati întrerupt vreun vorbitor? Ati fost întrerupt?

3.Partenerul de viata stie ca nu-l ascultati?

4. Copiii stiu ca nu-i ascultati ? De ce trebuie sa le reptati aceleasi lucruri de mai multe ori? Stiti ca de multa vreme nu va asculta?

5. 99% din oamenii cu care vorbim nu asculta. Este o particularitate omeneasca....

6. Vorbind tot mai mult ascultam tot mai putin, adica dam tot mai multe concerte pentru surzi

Reactia de „Numeni NU asculta”este definita ca ascultare reactiva si are 2 componente:

a) -ascultarea inchisa.

b) -ascultarea in lipsa.

Ascultarea inchisa se produce ori de cate ori o persoana asculta pe cineva si in acelasi timp isi vorbeste incet sau in gand, cand isi pregateste un raspuns la cele auzite, cand aproba sau dezaproba, etc.

Ascultarea in lipsa este o ascultare programata, reactiva, determinata de propriile experiente de viata, este „ Eul interior", este „ Eul fals”, care nu asculta si care vorbeste permanent. El joaca rol de „Pion regal" in procesul de ascultare.

In orice proces de comunicare trebuie sa alegi cum sa asculti, cu adevarat, prin ascultare creativa.

Ascultarea creativa poate fi:

a) –ascultare deschisa ;

b) –ascultare deliberata.

Ascultarea deschisa este opusa ascultarii reactive (cazul copiilor din metrou). Ea necesita concentrarea totala spre vorbitor, spre spusele acestuia, fara interpretari, fara intreruperi, fara reactii. Este o ascultare activa, cu concentrare asupra mimicii, gesticii, vorbelor interlocutorului. Ea permite vorbitorului si ascultatorului sa-si exprime, fiecare „ EU” autentic.

Ascultarea deliberata se materializeaza prin atentia data sentimentelor, prin claritatea si constientizarea momentului unei conversatii, prin eliberarea de „ascultarea reactiva".

ASCULTAREA EVALUATIVA - specifica muncii la catedra

-Decodarea informatiei primite;

-Prelucrarea informatiei primite;

-Reactia la informarea primita.

c) calitatile necesare informatiilor pentru a asigura o comunicare eficienta:

-continut;

-codificare;

-modul de criptare a informatiei;

-modul de decriptare a informatiei.

Transmiterea informatiei in procesul de comunicare se face într-un singur sens (este cazul unui monolog, al comunicarii prin radio, televiziune, etc.) sau în dublu sens (dialog, comunicare prin telefon).

Comunicarea eficienta trebuie sa aiba un mesaj adaptat la interlocutor, de observarea atitudinii psihologice a acestuia. Este vorba de fapt, de a-l cunoaste pe